JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Sânge, opium și petrol

Un mic istoric al actelor de „umanitate” și democratiei ale Statelor Unite ale Americii…

   În urma retragerii armatei americane și a tragediei ocupației talibane am observat cum mass media ne vinde aceeași minciună rece, încălzită, după 20 de ani, aceeași propagandă. Retragerea lui Biden, a fost numită un  „al doilea Saigon”, o retragere similară Vietnamului, un eșec militar după 20 de ani. Nu știu însă dacă marii jurnaliști români, vestici sau americani s-au întrebat cum după 20 de ani, cu fonduri, bani, investiții, pregătiri tehnologice, militare, politice, armata a dat bir cu fugiții, rezistența a fost probabil minimă, iar președintele a fugit odată cu armata Statelor Unite. Să fie vorba de o proastă și greșită administrație? Să fi fost americanii atât de pregătiți și totuși răuvoitori? Putem crede că SUA a ocupat Afghanistanul din pur altruism, din dorința de a aduce beneficii democrației? Putem crede că Biden este un președinte competent și că George W Bush este naiv, că Obama este un pacifist? Putem crede orice dorim, asta nu înseamnă că este și adevărat.

   Ocupațiile din Afghanistan și Vietnam au ceva în comun, amândouă au durat 20 de ani și amândouă au un trigger îndoielnic, care ridică foarte multe întrebări. În Vietnam războiul a început, iniția, prin susținerea cu bani și arme a președintelui Vietnamului de Sud, Ngo Dimh Dien. Interesant de menționat este că Ngo Dinh Diem, un personaj foarte controversat, iubit și detestat în același timp datorită favoritismului său pentru catolici în defavoarea budiștilor, era un om politic foarte competent. Cariera și viața lui Ngo Dinh Diem s-a încheiat în 1963, când generalul Duong Van Minh și locotententul colonel Lucien Conein, agent CIA care devenise ofițerul de legătură între ambasada Statelor Unite și generali, au organizat o lovitură de stat, iar la scurt timp Ngo Dinh Diem a fost asasinat. Agentul CIA și ambasadorul Henry Cabot Lodge au asigurat generalii sud-vietnamezi că nu vor interveni. Poate cel mai frapat și mai mirat de asasinarea lui Ngo Dinh Diem a fost însuși Ho Chi Minh. „Nu pot să cred că americanii pot fi atât de proști și incompetenți încât să îl elimine pe cel mai capabil și mai periculos inamic al meu. Cu Ngo Dinh Diem nu aș fi reușit să câștig războiul niciodată!” a declarat Ho Chi Minh, atunci când a auzit de asasinarea lui Ngo Dinh Diem. Este poate important de menționat că Ngo Dinh Diem era un lider conservator, tradiționalist, catolic și anti-comunist convins. 

   La un an după asasinarea lui Ngo Dinh Diem, în 1963, are loc incidentul din golful Tonkin, unde așa cum au raportat forțele navale din zona și NSA, vasele americane ar fi fost atacate de către torpiloare nord-vietnameze. Mai târziu a fost admis faptul că nu a fost înregistrat niciun vas torpilor și că incidentul a fost folosit pentru a escalada războiul din Vietnam și pentru a începe ocupația americană a Vietnamului de Sud. Un alt lucru interesant de menționat este că asemeni Afganistanului, Vietnamul este un mare producător de petrol în Asia.

   În Afghanistan beneficiarul ocupației a fost compania americană Unocal Corporation. Unocal Corporations a elaborat și propus Afghanistan Oil Pipeline, proiect care dorea furnizarea de petrol din Afghanistan, prin Turkeminstan, Pakistan și India. Aceeași companie Unocal Corporation le-a propus talibanilor prin anii 90, atunci când controlau deja Kabulul, același proiect. Ba mai mult, Unocal a adus câțiva membri talibani în Texas pentru negocieri.

O altă resursă râvnită de americani, și probabil în aceeași măsură de ruși, este cultivarea și producerea opiumului, Afghanistanul fiind cea mai mare producătoare de opium din lume. Este sursa numărul 1 pentru producerea și traficul de morfină și heroină. Ar fi o naivitate să credem că opiumul folosit de Big Pharma pentru anxiolitice, anti-depresive și analgezice, toate fiind opioide, ar veni de altundeva. De altfel, după ocupația talibană, traficul și cultivarea opiumului au fost interzise total. După ocupația americană, cultivarea de opium a început din nou, dublându-se și triplându-se, crescând exponențial de la an la an, iar asta în contextul unui perpetuu War on Drugs. Chiar Rusia a oferit ajutor în distrugerea recoltelor de opiu, fiind însă refuzată de Statele Unite. 

   America nu numai că nu a reușit să oprească cultivarea și producerea de opium, ci în timpul ocupației a crescut mai mult decât în toată jumătatea secolului 20, înainte de 9/11. Pentru că am ajuns la 9/11, e important de menționat și probabil că este un lucru pe care îl știm cu toții, Obama bin Laden, Ayman al Zawarhi și Mohamed Omar se găseau in 1989 în coaliția mujhedinilor, fiind sprijiniți de Statele Unite, Emiratele Arabe, Arabia Saudită, China, Egipt, Republica Federală Germană și Israel. După războiul de rezistență împotriva rușilor, aceleași personaje se găseau in 1996 luptând în războiul civil afgan pentru supremația talibanilor. De această dată au fost din nou susținuți de SUA, Emiratele Arabe, Arabia Saudită și Bahrain, aliați importanți, aliați cheie, aliații numărul 1 ai NATO în Orientul Mijlociu. Nu cred că este necesar să mai menționez relația Familiei Bin Laden cu SUA și cu familia Bush, lucru reiterat de numeroase ori și apărut de multe ori în documentarele lui Michael Moore.

   Dacă vom călători puțin mai la vest, cu doar un an, doi în urmă îl găsim pe vajnicul general Wesley Carke, cel care conducea operațiunile militare în Bosnia și mai târziu Serbia și Kosovo și aduce mujahedini arabi și afgani și sprijinea  mujahedini bosniaci, același Wesley Clarke care declara că „în Europa nu mai este loc pentru state etnice, naționale omogene”, același Wesely Clark care a vrut sa atace forțele armate rusești pe un aeroport  al Serbiei, fiind împiedicat doar de generalii regatului Unit, același Clark care a fragmentat Yugoslavia, distrugând Serbia și punând președinte al Bosniei un fost ofițer din divizia Waffen SS Handschar, divizie făcută special la ordinul lui Hitler pentru bosniacii musulmani, pe arianul musulman Alija Izetbegovic. Același Wesley Carke a declarat mai târziu în memoriile sale, „A time to lead: For Duty, Honor and Country”, că în 2001 înainte de 9/11 cu două săptămâni Kissinger i-ar fi spus că destabilizarea orientului mijlociu începe cu Irak. Șase luni după această întâlnire, Clark se întoarce la Washington și îl întreabă pe același „general” dacă ocupația Irakului este încă în plan. Generalul îi declara că este mult mai rău decât atât. „Uite o hârtie aici de la Biroul Secretarului de Stat (Rumsfeld) și strategia. Vom ocupa șapte țări în cinci ani. Începem cu Irak, Syria, apoi încheiem cu Iran.” Memoriile generalului Wesley Clarke au fost publicate în 2007. Nu începuse primăvară arabă, iar Bashar al Assad încă nu fusese considerat sau declarat tiran și dictator. Desigur, ocupațiile și intervențiile SUA nu se rezumă doar la Afganistan, Irak, Siria etc. Aceeași SUA a răspândit democrație în Mexic, Filipine, Cuba, a doua oară, deși nu a reușit, Nicaragua, Panama, Republica Dominicană și nenumărate intervenții proxy în cam toate statele din America Latină și câteva din Africa.

    Poate că nu este de mirare că cea mai mare producătoare de cocaină, Columbia, o țară istoric oprimată de marile corporații americane precum United Fruit Company, astăzi deținută de faimoasa familie Safra, este de ani bun într-un perpetuu haos politic, militar, economic și social. 

   Este, desigu,r o tragedie că au murit atâția tineri din SUA, din Occident și din țara noastră pentru minciuni perpetuate cu ajutorul mass-mediei. În această baltă de sânge își spală mâinile Big Media, Big Pharma, Bush, Obama, Condolleza, Powell, Rumsfeld, generalii, politicienii noștri, trepăduși adevărați, ai aliaților și lista poate continuă. Desigur, putem să credem poveștile servite de mass-media și să mergem la culcare liniștiți pentru că lumea e la fel de roză cum ne-am imaginat și că America aka NATO, aka complexul militar-industrial, această gașcă de mari corporații, bănci și bloodlines, familii de politicieni și bancheri continuă să împrăștie cu democrație și umanitate în întreaga lume. Trezirea desigur e dură, când observăm că realitatea nu se potrivește deloc cu poveștile și basmele noastre, dar ignoranța în timp este cu mult mai dureroasă.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…