JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Rege pentru totdeauna

„Scopul vieții nu este ca tu să fii fericit. De unde ideea că viața poate fi și fericită? O viață de succes este o viață împlinită, nu neapărat fericită.”  Citeam cuvintele de mai sus într-un newsletter al unui bodybuilder și coach motivațional. Întreaga „ideologie” a acestui coach se bazează pe idealurile și valorile masculinității tradiționale: muncă, familie, curaj, responsabilitate, putere, demnitate, integritate și onoare. Poate de aceea erau atât de inedite cuvintele lui, pentru că în ziua de azi sunt vehement respinse de mișcarea ultrafeministă new age. Această mișcare new age ne spune să ne acceptăm cu defectele și calitățile noastre, să nu încercăm să ne schimbăm, suntem perfecți exact așa cum suntem. O schimbare ne-ar cauza doar conflicte interne. „Masculinitatea toxică sau masculinitatea este toxică” este credo-ul și dictonul lor. Nu trebuie să intrăm în conflict, să încercăm sa ne schimbăm, trebuie doar să ne iubim. Cel mai important lucru este să ne iubim pe noi înșine, spun ideologii acestei mișcări. Așa că, într-un ocean de sfaturi și cărți motivaționale în care trebuie să ne iubim sinele mai presus de tot, ideile lui Elliot Hulse, personajul de mai sus sau psihologul clinician Jordan Peterson par venite din spațiul cosmic. Sfaturile pe care le ofer ei sunt simple. Trebuie să muncești ca să fii în formă, trebuie să muncești ca să îți perfecționezi abilitățile, trebuie să muncești că să ajungi la acea imagine ideală a ta. De multe ori trebuie să muncești până la epuizare, să îți depășești limitele, că să știi unde te afli și cine ești. Ce altă modalitate mai bună să te cunoști, decât aceea de a-ți depăși limitele? Avem un potențial de a creea, de a răzbi, de a ajunge departe profesional, social, fizic, pe care nu-l cunoștem. Dar nici nu-l putem cunoaște, dacă nu ne asumăm partea neplăcută a acestei munci, mai exact suferința, durerea. Durerea are o rezonanță neplăcută, este ceva care își are locul în spitale și cimitire și pe câmpul de luptă. Durerea însă este cheia muncii, poți să muncești mult, într-o rutină și un mod plictisitor care te lasă lipsit de vlagă și energie. Munca însă presupune durere, discomfort, transpirație, fie că e creativă sau fizică, și te revigorează, îți oferă și mai multă energie. Ca să ajungem acolo trebuie să avem o confruntare dureroasă cu adevărul. Adevărul că nu   suntem ceea ce am visat să fim și că nu am făcut ceea ce ne-am propus să facem, dar că nu este niciodată prea târziu…

Un al treilea factor ar fi viziunea. Viziunea, astfel încât să nu muncim degeaba, fie că e vorba de un job care nu ne place și pe care îl detestăm, care ne lasă lipsiți de energie si vitalitate, cu ochii în ecran sau mișcarea fizică, la sala de fitness, pentru imagine și poze mișto pe instagram. Acești patriarhaliști misogini și învechiți vorbesc de ierarhii, putere și dominație. Să fii cel mai bun în ceea ce faci și independent… Asta înseamnă să renunți la jobul tău călduț și confortabil și să-ți pui mintea în mișcarea, să vii cu o idee, cu o viziune care să-ți schimbe viața, atât a ta, cât și a celorlalți, De fiecare dată când îl ascult pe Elliot Hulse, acest bodybuilder filosof cu o bibliotecă ce ar umili mulți intelectuali, inspirat de Ralph Waldo Emerson, James sau Thoreau sau atunci când îl citesc pe Jordan Peterson am impulsul de a închide cartea sau pagina de Youtube. Nu mă simt confortabil să ascult adevăruri care mă deranjează. Cu toate acestea, am reușit să urmăresc mesajul lor până la capăt. Cineva spunea că „tot ceea ce îți dorești este de cealaltă parte a fricii tale”. Dar ce îl deranjează pe cel care ar vrea să schimbe lumea, dar nu și pe sine, este tocmai posibilitatea de a te schimba, de a deveni mai bun.  Nu este nimic mai confortabil, mai călduros si mai plăcut, decât palatul de cristal al scuzelor tale. Acolo ești rege pentru totdeauna. În acest palat clădit din motive, scuze și învinuiri ajungi, prematur, un rege nebun și senil, înconjurat de fantome.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…