JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Rãzboiul cu „celălalt”

   E vorba despre un inamic familiar. În urma protestelor anti-lockdown din Romania și în mare parte din Europa, convingerilor care ne separau au format o adevărată prăpastie intre noi. Mi se pare fascinant cum limbajul și terminologia, expresiile au devenit un factor puternic de separare. În concepția unor jurnaliști, medici, politicieni, cei care au protestat împotriva restricțiilor, sunt negaționiști, teroriști, golani, inculți. Același apelativ era folosit de către anumiți jurnaliști acum aproape 3 ani, când au fost organizate proteste împotriva lui Dragnea și PSD. Protestatarii au fost numiți golani, huligani, bandiți și sorosiști. Pe de altă parte unii protestatari i-au numit pe medici, hoți și asasini. În fond puterea apelativelor, a etichetărilor și a invectivelor este incontestabilă. De ce să apelezi la argumente când poți să etichetezi inamicul „asasin”, „hoț”, „golan”, „negaționist”?

   Etichetarea negativă și portretizarea negativa a inamicului, ca un pericol public, este mai facila. Nu mai suntem capabili să ascultăm și să înțelegem. Nu înțelegem sensul și utilitatea lui „audiatur et altera pars”. Un alt fenomen social important este împărțirea în facțiuni a societății și construirea unei identități a inamicului. Cine este inamicul împotriva cărui ducem acest război? Pentru că ni se repeta la nesfârșit că purtăm un greu război. Pentru unii inamicii sunt Klaus Iohannis, Raed Arafat, Vlad Voiculescu, guvernul, spitalele, doctorii, statisticienii, pentru cealaltă facțiune, inamicii sunt inculții, golanii, derbedei, huliganii, negaționiștii care ne pun sănătatea în pericol. Unii ne pun sănătatea în pericol, alții ne pun libertatea în pericol. Identitatea acestui inamic nu este foarte complexă, aș putea spune că nu are niciun fel de complexitate și este unidimensională. Pentru cei care văd în concetățenii lor, semenii lor, inamici, nu există nuanțe. De fapt dacă studiem istoria și tipologiile conflictelor, inamicul este un personaj simplu cu trăsături „clar” definite, care trebuie redus la tăcere sau eliminat.

   De fapt, acest limbaj nu a apărut acum în contextul covid, ci ne este cunoscut de aproape 70 de ani, ne-am familiarizat cu el. Pe lângă incapacitatea de a înțelege, de a empatiza a ambelor facțiuni o mare vină o poarta mass-media. Ei sunt pravda, propaganda acestui război și nu o fac pentru o cauză nobilă, ci simplu, pentru profit. Am mai scris în articolele anterioare despre acest conflict, atunci când cei care mergeau în pelerinaje erau acuzați de misticism. Conflictul se pare că s-a acutizat și nu avem posibilitatea unui dialog echilibrat, rațional și logic. Așa cum mă dezgustă acuzația de „asasin” și „hoție” adusă medicilor și asistentelor, în aceeași măsură mă dezgustă acuzațiile de „terorist”, „golan” și convingerea fermă că scepticii, fie ei golani sau intelectuali, teoreticieni ai conspirației, nu au dreptul să gândească singuri, nu au dreptul la o opinie, nu au dreptul să își exprime opinia, ca și cum dreptul de a gândi și exprima o opinie ar aparține unei elite a câtorva aleși.

   Purtăm un război care nu ne aparține, care nu există, cu un inamic a cărui identitate am construit-o în mintea noastră. Dacă continuăm cu acest conflict stupid, dacă pretindem că deținem adevărul absolut, daca refuzăm orice dialog, dacă cerem ca ceilalți să fie reduși la tăcere, putem renunța la orice pretenție de a ne numi intelectuali, inteligenți, morali, verticali, pentru că, indubitabil, acestea ne lipsesc cu desăvârșire. Am ajuns, din nefericire, la concluzia greșit înțeleasă a lui Sartre: „Celălalt este infernul”, și purtați de zeitgeist suntem pe deplin convinși de aceasta.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…