Un proverb românesc vechi, preluat probabil din pildele Regelului Solomon și enunțat de către un cronicar spunea că „schimbarea domnilor este bucuria nebunilor”. Cu siguranță că în vremea cronicarilor, când domnitorii țărilor românești erau schimbați de către sultan, datorită intrigilor ori datorită unei șpăgi substanțiale date de către boieri, un astfel de eveniment atrăgea după el tot felul de consecințe dezastroase. În fond, pe același principiu merge republica noastră de azi. Oamenii se schimbă, partidele rămân aceleași. Dar nici partidele, din păcate, nu rămân într-adevăr aceleași și își schimbă principiile, valorile și platformele. Dar este în interesul oricărei puteri care dorește să controleze un stat, un sistem, o națiune, să schimbe și oamenii și partidele cât mai des posibil și, dacă se poate, deși par diferiți și există conflicte, să aibă, în mare, aceeași agenda favorabilă nu poporuluii, ci păpușarilor și finanțatorilor.
Europa este însă în schimbare. Dacă este o schimbare validă rămâne de văzut. În multe țări partidele conservatoare au luat avânt. Cazul Giorgiei Meloni care continuă politică lui Salvini este de remarcat. Deși Giorgia Meloni a fost catalogată, de către presă, ca fascistă nu am putut identifica vreun element fascist în discursul ei. Nu am putut identifica militarism sau imperialism, rasism, xenofobie, dorința de represiune, sau susținerea fuziunii statului corporat. Am identificat, însă, valorile fundamentale ale umanității care vin în conflict cu Noua Identitate Globalistă: familie, credință, suveranitate, integritatea statului, educație, moralitate. Ca urmare a discursurilor Giorgiei Meloni, elitele din Bruxelles au explodat și, în stilul clasic comunist, au încercat asasinarea politică și lingvistică a Giorgiei Neloni. Nu sunt foarte sigur câți din „cetățenii” statelor UE mai înghit retorica îmbâcsită a elitelor UE și a Ursulei. Oricum, mulți observă cum limbajul lor și atitudinea sunt superioare, condescendente și arogante și vădit ostile față de „prostime”.
Nu e nevoie să ai studii politice la Bruxelles că să observi lingvismul ideologic al bruxelocratilor și agenda lor: susținerea unui conflict armat și economic cu Rusia, sărăcirea și pauperizarea forțată, ștergerea culturilor și identităților naționale și etnice, înlocuirea lor cu Nouă Identitate Mondială, renunțarea și combaterea normalității și moralității și proliferarea devianțelor și parafiliilor de tot felul. Numai cine preferă să se mintă pe sine în mod constant nu observă ce se întâmplă.
„Cine are urechi de auzit să audă!” ne spune Domnul Iisus Hristos în multe pilde. Așadar, cine dorește să vadă, atunci să aibă curajul de a vedea. Știu, o să mi se reproșeze că nu sunt specialist în politică externă, însă consider că nu ține de studii de securitate că să ai bunul simt să realizezi că nu de un război cu Rusia avem nevoie, ci de un război cu propriile noastre guverne corupte, de un război cu aparatul politic de la Bruxelles. Nu susțin, desigur, o revoluție, nu una politică, ci una mentală în care ne putem rupe lanțurile ideologice și prin care să putem gândi în afară acestei cutii ideologice, să rezistăm ideologiei. Războiul este purtat împotriva minții și spiritului nostru, împotriva adevărului, bunului simt și moralității. Acolo trebuie să fie prima noastră victorie.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
