JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Preludiu la după-amiaza unui dezastru global: noua normalitate

Ne aflăm în fața unei piese de teatru. Au reușit din nou să ne arunce pe canapea în fața televizoarelor într-o tembelă hipnoză. Ne aruncăm mâinile în aer, arătăm cu degetul, și fluturam diferite steaguri. Ne punem speranța în aliați și prieteni și pornim la drum către dezastrul global. 

   Zelenski, unul din psy op-urile mass-mediei, eroul din Kiev… Oare s-a întrebat cineva, cel puțin din mass-media ce fel de conducător aruncă în luptă bărbați fără nicio pregătire militară de la 18-60 de ani în primele zile ale războiului? Oameni care sunt efectiv carne de tun în fața armatei ruse și nimic mai mult… Iată, pentru această decizie Zelenski este aplaudat și ridicat în slăvi de mass-media vestică. Același Zelenski eliberează toți deținuții cu speranța că își vor dedica viața luptei împotriva agresiunii ruse. Zelenski este un actor, să nu uităm, și își joacă rolul foarte bine. Nu, Zelenski nu va muri, va ieși fără o zgârietură din toată treaba asta. Establishmentul Occidentului a mai creat astfel de eroi și altădată. Oare Zelenski își dorește o criză umanitară? Oare își dorește această imagine de erou național al Ucrainei și implicarea vestului cu orice preț? Imagini cu morți, răniți, distrugeri abundă pe canalele de știri. Strategia rușilor este să înconjoare, să avanseze și să aștepte. Victime există, fără doar și poate, dar aici lucrează bine și mass-media. Dintr-odată toată crimele și abuzurile guvernelor vestice sunt șterse cu buretele și Rusia e încolțită prin tot felul de sancțiuni care mai nesăbuite și mai stupide. Imparțialitatea și gândirea critică este din ce în ce mai rară. 

   Mass-media așteaptă și contează pe un răspuns emoțional. Lacrimi, furie, disperare… Și, desigur, în realitate există lacrimi, furie și disperare. Dar mass-media nu dorește să arate adevărul ci doar să ne arunce într-un torent emoțional. Pe frontul țării mele Johannis et company face ce știe să facă mai bine. Se conformează stăpânilor săi și emite platitudini, truisme, poezii învățate pe de rost. România devine o bază militară NATO în întregime. Că o fi bine, că o fi rău, nu știm. Arătăm către Rusia, acest leviatan malefic care nu permite țărilor frontaliere să iasă din sfera sa de influență. Fapt foarte adevărat, de altfel. În același timp, ne dăm un reset memoriei și uităm că nimic nu mișcă în Europa fără acordul SUA și Bruxelles.   Uităm că America Centrală, în starea ei de astăzi, este rezultatul politicilor și intervenționismului american. Iar aici, dragi cititori ai Gazetei și ai rubricii mele, nu avem nevoie de studii de geopolitică ci doar de istorie. Să nu uităm că in războiul din Irak, Afghanistan, agresiunea NATO asupra Siriei s-au folosit la fel de mass-media ca să obțină simpatia și acceptul populației.

   Aș îndrăzni să fac o predicție, dar mă tem că nu sunt în măsură. Hai să nu o numim predicție, să o numim posibilitate, o potențialitate, o virtualitate dacă vreți. Sancțiunile impuse Rusiei vor duce către o recesiune economică, un dezastru economic care nu îi va afecta pe Ursula van der Leyen, nici pe Boris Johnson, nici pe Biden, Macron și nici pe Putin. Noi, simplii cetățeni, vom fi victimele acestui dezastru economic. Să îmi mai permit o predicție? Poate că asta își dorește Borgul Vestic, establishmentul corporat global. Cel puțin asta a lăsat impresia planul WEF de la Davos și asta ne-a lăsat impresia Klaus Schwab și opera sa Marea Resetare, o carte reală, publicată și discutată la Davos și nu o teorie a conspirației. Unul dintre punctele despre care vorbesc progresiștii elitiști, politicieni și intelectuali este această povară a proprietății private, de care vor să ne salveze, tot așa cum vor să ne salveze de consumerism, reducând considerabil puterea de cumpărare și nivelul de trai, mai pe scurt crescând dependența față de statul corporat, de establishment, de bănci și corporații. E un plan mai vechi care a eșuat, iar acum se pare că au găsit un pretext. 

   Ce ne rămâne de făcut? Să ne rugăm, contrar opiniilor progresiste, ajută mult mai mult decât hipnoza la TV sau postăceala confuză de pe social-media, a cărei victima sunt și eu, să ne punem la contribuție gândirea critică, să nu mai acceptăm ca valide informațiile oferite de-a gata de mass-media, să ne păstrăm busola morală și empatia, dar și bunul simț, rațiunea, credința și, atât cât se poate, cum spunea Eminescu: 

„Privitor ca la teatru 

Tu în lume să te-nchipui: 

Joace unul şi pe patru, 

Totuşi tu ghici-vei chipu-i, 

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă 

Ce e rău şi ce e bine.”

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…