Mă trezesc din somn, captiv unor lanțuri nevăzute… Nori plumburii acoperă orizontul, mă pregătesc de un război mai mult sau mai puțin nevăzut… Arăt către ceruri…
Poetul se trezește devreme în zori, soarele se strecoară pe lângă nori gri, mașinile îl așteaptă în tăcere, uneori geme ca niște pui răniți, uneori pândește precum câinii sălbatici gata să ia o mușcătură din carnea lui… Când ceasul sună la sfârșitul zilei, cu craniul spart poetul linge rămășițele sănătății sale mintale, el le-a îndesat înapoi în craniu… Cu conștiința bandajată își face drum spre casă, cu o ceașcă de cafea și o țigară el tinde să vindece rănile lui… Mașinile au luat o mușcătură din carnea lui, l-au sfâșiat, sângerează… Totuși, aceasta este o dovadă suficientă că el este încă în viață…
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
