JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Oglinda magică a României și cioburile din suflet

În urma postării echipei Chelsea și a reacțiilor românilor, am realizat că românii posedă o formidabilă invenție, ceva care îmbină magia cu tehnologia. Aceasta nu poate fi decât o oglindă magică, o oglinda asemănătoare celei din Crăiasa Zăpezii. Românii au o oglindă magică în care se văd distorsionat și individual și colectiv. Colectiv se văd urâți, proști, diformi, strâmbi, plebei, bigoți, bârfitori, înapoiați și vor să împărtășească cu ceilalți aceste percepții. Nu are importanță că nu interesează pe nimeni cum se văd românii pe ei înșiși.    De-ajuns este că suntem văzuți așa cum suntem văzuți, în Europa. Există o categorie de românii care trebuie să arate străinilor că nimeni nu-i poate urâ și denigra și jigni pe români, așa cum se jignesc ei înșiși, cu patimă, conștiinciozitate, dedicație și devotament. Acești oameni, care la nivel colectiv se văd urâți și diformi, la nivel individual se văd frumoși, inteligenți, deștepți, simetrici, open minded, progresiști, înțelepți, bine alcătuiți. Așa cum am spus, această oglindă magică distorsionează totul. Vesticii au și ei, desigur, această categorie de citoyen de monde, de cetățeni universali care își denigrează și urăsc țara și poporul, națiunea, cultură și tradițiile. În fond, această categorie de români despre care vă spuneam, este o categorie oprimată, acești oameni sunt victimele unei conjuncturii, nu este vina lor că au avut nenorocul, că s-au ratat aici. Din păcate, am cunoscut astfel de oameni, care spuneau că România este cauza ratării lor, că dacă s-ar fi născut într-o altă țară ar fi devenit cineva.

Pentru detractorii României, vinovată este în mare parte Biserica. Se aruncă din nou aceeași lozincă rumegată de stomacul propagandistic al mass mediei și al unor partide. Sunt de acord într-o mare măsură, că partidele și oamenii politici ne-au adus aici. Dar o astfel de percepție este nesănătoasă. Partidele, oamenii politici nu sunt entități străine, intangibile și inamovibile. Sigur, există dinastii și dinastii, dar și noi facem parte din sistem. Cât s-au implicat civic și politic acești citoyen de monde, câți au văzut în aproapele lor mai mult decât un mijloc de a obține avantaje, de a face bani, câți și-au tratat prietenii, colegii, angajații cu respect, câți au un modicum, nu, un minimum o baza minimă de etică și câți au principii, și poate și mai trist, câți au conștiință? Acești cetățeni universali, liberi cugetători, vajnici apărători ai secularismului detestă tot ce înseamnă identitate națională, cultură și tradiție românească. Totodată  aceste nulități atemporale îndrăznesc să citeze din marii oamenii de cultură, artiști ai României, ca și cum ar împărtăși aceleași idealuri. Acești oameni nu au apărut acum, în ultimii ani sau ultimele decade, au fost tot timpul prezenți, de la trădătorii de serviciu prezenți în fiecare secol, până la Ana Pauker și Petru Groza. Prefer să nu mai vorbesc despre nulității. Nulitățile își au locul lor în groapă de gunoi a istoriei. Sigur, putem argumenta că sunt multe alte biserici mai frumoase și mai vechi în București, că acele construcții nu ne reprezintă. Da, într-adevăr, ne-am arătat noi ce ne reprezintă. Un spectacol mizerabil… Am fi putut, desigur, să le mulțumim și să le arătăm că nu facem o obsesie din a ne autodenigra, că nu am făcut o profesie din a ne insulta și nega cultura și tradițiile. Da, ar fi putut fi cu totul altfel. Probabil că acesta categorie este doar o minoritate, însă ca orice minoritate, este foarte vocală și zgomotoasă. Ar putea fi altfel, am putea fi altfel, am putea să fim văzuți altfel în Europa, însă se pare că în fiecare zi, suntem din ce în ce mai puțini români… Cetățenii universalii, „ubi patria ibi bene” pot trăi cu rușinea de a își fi lobotomizat și „operat” personalitatea, identitatea, dar nu mai pot de rușine că sunt români.

Ca expat român în Irlanda, eu personal m-am săturat să plec capul când se vorbește de români, să accept reacțiile de suspiciune și zâmbetul forțat, să admit că suntem o „problemă” a Europei. Vreau să spun, cu capul sus, fără niciun pic de rușine că sunt român, pentru că  într-adevăr nu este nicio rușine să fii român. De ce să vorbesc despre țigani și corupție, când aș putea vorbi de Eugen Ionesco și Mircea Eliade, Brâncuși, Cioran, tinerii olimpici, antreprenori și oamenii de afaceri de succes, de ce să vorbesc despre moștenirea comunismului când aș putea vorbi de atâția eroii și martiri uitați? Nu, eu nu pot considera nulitățile ca fiind parte a poporului, a națiunii române. Nulitățile au tribul lor, ideologia lor, partidul lor, cultura sau subcultura lor, sunt cetățeni ai lumii sau ce vor să fie, dar nu pot fi români.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro