1.Totul e bine?
Să spui că suntem aliați cu America și trebuie să le dovedim loialitate, în timp ce plouă cu bombe, înseamnă sa închizi ochii și să te prefaci că ești în lalaland. Aproape fiecare om din Europa, din vest, are un idol în irealpolitika de azi: unii îii au pe Macron, Starmer, Ursula, Merz, Meloni, Zelenski, Kamala, Trump, alții pe Putin, Xi Jinping, Kim Jon Un, Modi, alții doar pe Netanyahu și Trump. Și unii și alții cred că acei oameni sunt providențiali, care vor salva civilizația europeană, care vor păstra valorile creștine europene, care vor conduce Europa și lumea într-o epocă de aur. Toți cei care cred așa și-au legat o banderola în jurul capului, să nu mai vadă ce se întâmplă, de teamă, de disperare, pentru că e mai comod. Și pentru ca toți suntem învățați și avem nevoie de un tătuc, de un erou, de un strongman, de o mama Dolores… Băi, înțeleg, dar tătuc e doar Dumnezeu, iar erou e doar Hristos, avem si o Mamă a răniților, a tuturor, Maica Domnului. Atât… În Dumnezeu trebuie și putem avea maximă încredere, ceilalți trebuie priviți cu multă suspiciune. Ceilalți (adică politicienii) nu ceilalți oameni în sensul scrântit sartrian… Hristos este și în Iran, în oamenii omorâți în bombardamente, în cei care suferă și în Gaza, în copiii mutilați, și în Ucraina, și în Yemen, și în Nigeria. Chipul este regăsit în toți oameni care suferă pe nedrept. Trezirea e dureroasă, dar e necesară. Singurul în care putem spera și crede e Dumnezeu. Astfel orice încercare e mai ușor de suportat. Și după încercări vine și o Epocă de Aur. Adevărată… Am convingerea că Dumnezeu ne va cere socoteală pentru fiecare lacrimă și fiecare strop de sânge de care am fost responsabili, ca și pentru fiecare bolnav sau amărât pe care nu l-am ajutat. Mie mi se pare cam înfricoșătoare ideea… Și mă gândesc că nu am făcut nimic, nimic bun.
2.Totul e bine?
Nu-mi exprim durerea doar cu mâzgălituri scrise pe notele pe care i le dau doamnei la farmacia de după colț. Dar ea oftează și spune, „oh, sărmanul de tine”… Și în timpul fluxului de seară, ea gătește paste și bea un pahar de vin alb, urmărind emisiunea ei preferată.
Și la sfârșitul zilei ea spune, „Este o viață bună, este o viață bună, într-adevăr, copiii sunt hrăniți, soțul este fericit, mama mea și-a luat pastilele de culcare și toate facturile sunt plătite.
Dar acel suflet, acel suflet, acel suflet… Bietul om de după colț și toate sufletele… Și îmi imaginez că viața merge așa și mă simt un pic mai bine. Și ceaiul are doar lapte suficient, doar suficient zahăr care se topește.
Și eu îl rog, iar El zâmbește… Și soarele se topește încet în oceanul de seară castaniu, alb, gri, ca o femeie îmbătrânită privind chipul ei în oglindă, atingându-i obrajii, ochii, buzele, corpul ei. E încă frumoasă, dar începe să pălească.
Și totul este bine, încet, încet în amurg.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
