JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Nu știu d-astea; Socrate Reloaded…

Gata. Pot să spun sincer cu mâna pe inima, mea culpa, că nu știu nimic. Nu în sensul socratic, eu nu știu, absolut  sincer. E o confuzie reală, e o bâjbâială totală, o realitate care îmi este imposibil de mapat, polii se schimbă de la o zi la alta, ecuatorul la fel. M-am decis să nu mai caut sau să aștept salvatori și/sau despoți/democrați/demagogi iluminați. Este un singur Salvator pe care Îl aștept. Restul? Personajele care se perindă pe scena politică? Mari figuranți! Oricum jocurile sunt făcute, zarurile aruncate, marionetele îmbrăcate de paradã. Și anul acesta, ca domnul Macron să nu rãmâie repetent, tãtucii sãi globaliști l-au scos președinte al infamei Republici, căci însuși conceptul de Republicã e infam și plebeu, parvenit, ca un cuvânt aruncat de o țațã proastã dintr-un Mercedes GLK.

   Aici intră inclusiv siropoasa, progresista gazetã-blog Republica . Deci, domnul Macron a salvat Franța… de ea însăși, de o oarecare iluzie a libertății, de bau bau Marinne le Pen și de bau baul Eric Zemmour. Cum au salvat iar globaliștii Franța de fasciștii ăștia care voiau să redea Franța… Franței și culturii franceze. Așa ceva nu se putea… Nu, Franța trebuie să se afunde și mai mult și mai departe în mizeria în care a fost aruncată de gauchisti și globaliști. Pe frontul de est nu prea am înțeles ce se întâmplă. Dar știu, în continuare, că Putin este the wicked witch of the east și Zelenski eroul în chiloți de tablă blindată și ranforsată. Și desigur dincolo de ironii, Zelensky are meritele lui (mai mult sau mai puțin aparente), iar Putin are crimele sale. Desigur și Biden, Bush, Clinton, Obama au crimele și meritele lor, dar uite de asta trebuie să mă las de comentat politică externă. Eu nu o înțeleg nici pe aceea internă. Sau, cel puțin, știrile politice românești mi se pare niște sketchuri atât de proaste, încât să le comentez ar însemna să mă obosesc peste măsură. Prefer să le citesc, dar nu să scriu despre ele.

   Așa, vorbeam de salvatori… Așteptăm salvatori, stratotankere, alții așteaptã miguri, centrale eoliene, panouri solare, carne printată 3d și paie din hârtie. Îl așteptăm pe Biden să rătăcească prin Casa Poporului, aducând niște democrație și libertate sau pe Putin să ne salveze de mizeria Vestului, care este într-atât de weimarizat încât nu știu dacă mai merită să fie salvat, o așteptăm pe Ursula van der Leyen cu avioane rozulii feministe și cu planul ei verde de eliminare a dioxidului de carbon… în totalitare… scuzați, totalitate Dar revenind la problema cunoașterii, mă întreb dacă este posibil să „știu” ceva, orice, în special în sfera social-politică sau diplomatică sau militară. Ah, da, știu că marii powerbrokerii și adevărații „influenceri” ai lumii nu se trezesc zilnic cu priapice sentimente de simpatie, empatie și dragoste față de noi, ci dimpotrivă cu gânduri de siluire. Dar nici aici nu pot vorbi de verbul „a ști”. Aici e mai mult un studiu al istoriei și un șir de deducții logice. Dar, specific, nu știu foarte multe lucruri, nu știu motivele exacte, interesele și cauzele, planurile, schemele, tratatele. Nu știu de ce unii aleg să ignore realitatea, nu știu de ce alții sunt ay-okay cu toate aceste mârșavii. Și spun că nu este posibil să „știu”. Mă întreb și nu o fac socratic.

   Desigur, am și eu convingerile mele cristalizate, cum ar fi faptul că înlocuirea civilizației europene creștine cu tot felul de ideologii..marxistoide trans-mulți-pluri-poli-politice-cultural-sexuale este o mare gogomănie. Este o gogomănie diabolică și mizerabilă. Am și eu „știul” meu la care nu renunț. Pe de altă parte, îmi place să cred anumite lucruri. Îmi place să cred că, de exemplu, cumpărarea acțiunilor Twitter de către Elon Musk este un lucru benefic pentru libertatea de expresie și că deturnarea Roe vs Wade face dreptate victimelor unor abuzuri și crime strigătoare la cer, marca PP- adică Planned Parenthood. În fine, nu are sens să încerc aici o analiză epistemologică. Încerc să mă dezvăț de acest verb frumos dar buclucaș „a ști”, bineînțeles fără să rămân pierdut și confuz undeva în meandrele relativității ca partenerul strategic Joe Biden. Vezi anumite dimensiuni ale realității, ai datele realității în față, vezi efectele și poți spune sigur pe tine că „știi”. Și totuși, cât din ce știi, știi, cât crezi că știi și în cele din urmă cât din ceea ce știi te-ai convins că știi? Dar despre ce vorbesc aici? Absolut baliverne. Suntem în era emoțiilor și a sentimentelor. Verbul „a ști” se înlocuiește cu verbul „a simți”. Exemplu: „Simt că situația din Ucraina se va termina cu bine, dacă NATO va interveni”. Parcă altfel sună… Dacă cu acel „știu” puteai să te iei la trântă, în „simt”, nu poți să dai nici cu o conjuncție. Are relații la Resurse Umane la ONG- uri și la alte sute și mii de comitete și comiții . Deci, revenim la Socrate? Mă tem să nu ofenseze… prin ignoranța lui.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…