Am întâlnit, prin preumblările mele ateniene nocturne sau diurne, un bătrânel cu chip de matelot sau de pescar care cerșea în trenul ce pleca din Piraeus înspre Kiffisia. Îl întâlnisem atunci când trenul tocmai pleca din Nea Ionia. O barbă albă, păr aranjat, haine simple și un carton pe care scria δεν εχω γηναικα: Nu am femeie…
M-am gândit că, dacă există un motiv bun, valid și pertinent pentru care să cerșești acesta este. Bănuiesc că nici dom Pepe din Filantropica nu s-ar fi gândit la așa ceva. Și nu, nu era vorba de frustrări sexuale sau lipsă de afecțiune. De altfel, bătrânul nu vroia să aibă o femeie, ci vroia să Aibă o femeie.
Ar fi putut bătrânul bate toate bordelurile și Night Cluburile din Atena, din Omonia până în Kato Patissia, din felinar în felinar să ia la picior centrul Atenei și nu ar fi găsit o femeie. Căci lui îi trebuia o femeie a lui, cu care să aibă un trecut, o istorie, alint și înjurături de care numai ei să știe.
O femeie care să îl necăjească și să-l agaseze, să-i pună zahăr în boiourdi, frișcă în gyros și sare în Nescafe Frappe.
Mă îndoiesc că era sărac. Dar prefera să cerșească. Pentru că mila poate avea chip hristic, dar poate avea și figura unei tzarina mult prea indulgentă și credulă, iar tu te poți preface într-un Rasputin sfios, umil, înțelept și pervers. Senzația e de neprețuit. In loco mulier. Sau in absentia.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
