JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Niște dileme de azi…

   De 23 de ani votez mereu, consecvent și perseverent cu Partidul „Împotriva PSD„, mai mult sau mai puțin convins. Votez cu Partidul „Împotriva PSD” cu diversele sale „aliasuri”, fie PD, PNL, PDL, PRM, USR, etc, etc, etc. Am participat la proteste cu convingere, mândrie și bucurie crezând mereu că odată PSD înlăturat de la putere, totul se va schimba. Am fost probabil marcat de speranța părinților mei, de visele lor, de încredințarea lor că PSD este obstacolul ce trebuie înlăturat, ca lucrurile să se schimbe și ca țara să prospere. Am votat cu Partidul „Anti PSD” chiar și atunci când „alternativa” prezentată era însuși PSD-ul. În 2000, ca „veșnicul” Iliescu să mai obțină un mandat, Vadim Tudor a fost victima unui asasinat mediatic. Sau, mai degrabă, aș spune că poporul român era victima acestui asasinat mediatic. Cu Vadim Tudor, contracandidatul, etichetat ca fascist, nebun, dictator, antisemit, tiran, succesul lui Ion Iliescu la alegeri era asigurat. Și atunci am votat împotriva PSD, chiar dacă alternativa nu mă încânta. Dar am crezut și am continuat să cred că PSD este cel mai mare rău care se poate abate asupra acestei țări, spectrul comunismului, cadavrul putred care ne bântuie, întruchiparea corupției și venalității.

   Acum, după 23 de ani nu mai cred că PSD este cel mai mare rău, pentru că răul nu are superlativ. Nu există mai mult sau mai puțin malefic, demonic, diabolic. Și nu mai cred că venalitatea, corupția, criminalitatea la nivelul clasei politice pot fi eradicate prin alegeri. Cei care contează nu sunt luați în seamă și nu apar la televizor, iar cei care apar constant și sunt luați în seamă nu contează. Am înțeles, mai târziu, că PSD este doar un simptom al crizelor grave de care este afectată această țară. Chiar dacă am reuși să înlăturăm PSD, ar rămâne sechele cauzate de guvernarea acestui partid, rămâne pesedismul, prezent astăzi în mai toate partidele politice. Ca mulți alți românii, nu am plecat din țară  doar din cauza PSD, ci din cauza pesedismului, a comportamentului patologic și a apucăturilor pesediste pe care le manifestă azi mulți dintre români. Pesedismele sunt prezente, cum am spus, în toate partidele, pentru că politicienii nu au platforme politice, ci doar interese.

   Am crezut, ieșind la proteste și manifestații, că fără PSD am avea o șansă să ne schimbăm cu adevărat. Am observat cum protestele au fost revendicate și folosite drept capital social și politic de Klaus Iohannis și de marea speranță albastră a României, USR. Luptele, intrigile din culise, raporturile de putere PSD-PNL-USR sunt dureroase și ne afectează în continuare, însă sunt irelevante. Marionete ale celor foarte puternici și influenți, ale marilor campanii, ale tehnocraților din Bruxelles, partidele nu mai reprezintă nimic. Iluzia este însă întreținută de mass-media. Deciziile importante de la Bruxelles sunt ținute departe de urechile și ochii națiunii și doar certurile caragialești din politica românească ne sunt prezentate. Comunismul revine sub altă formă. Ni se aruncă în față, cu iluzii și speranțe, promisiuni de prosperitate. Refuzăm să vedem adevărul. Este grav când o clasă politică este cumpărată cu milioane de euro, dar este absolut tragic când o națiune întreagă este cumpărată cu mărunțișuri. Am fost cu toții cumpărați cu iluzia prosperității și se așteaptă de la noi să ne vindem conștiința, identitatea, credința, sufletul. Ce primim în schimb? Mărunțișuri… Promisiuni că va fi mai bine, dacă acordăm claselor politice toată încrederea, dacă renunțăm încet, încet la proprietate și independență, pentru salvarea economiei, planetei, progresului.

   Mai rău decât vânzarea de țară este vânzarea de frate, boală națională cum spunea Ogoranu, partizanul care a luptat în munți 20 de ani împotriva comuniștilor, boală care ne-a arătat ce poate face dintr-un popor, ce poate face din oameni acum doi ani. Asta ne-a învățat comunismul și  pesedismul timp de 30 de ani, să ne urâm, să ne înșelăm, să ne vindem unii pe alții, iar celelalte partide ne învață acum să ne urâm pe noi înșine, să ne urâm părinții, bunici, străbunici, strămoșii, istoria, cultura. Este și acesta un alt cap al balaurului, o altă față boită a pesedismului, a democrației sociale, socialiste și progresiste, unul din sutele de capete ale acestei bestii roșii, care – deși muribundă – continuă să  ne împroaște cu venin.

 

Teodor  Constantin  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…