Trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că sunt pe cale să devin un element antisocial, un anacronic, un anticitoyen. Mai scurt, sunt un Neo-Bandit în devenire. Sunt atât de refractar la ideile progresivismului globalist și neo-marxist și atât de adânc convins de ideile și valorile vechi creștine și conservatoare, de tradițile frumoase încât sunt un Neo-Bandit. Un dușman al statului și al siguranței nu pot fi încă, sunt un anonim. Un anonim însă cu idei, iar tătucii acestei lumi, ai acestei Uniuni, ai statului globalist nu vor gândire liberă și independentă. Niciun regim totalitar nu a putut suferi nici măcar șoaptele celor mai puțin importanți cetățeni. Dacă greșesc, cu atât mai mult mă voi bucura. Dar dacă am dreptate, în ceea ce privește viitorul meu, al nostru, eticheta de Neo-Bandit și orice etichetă mi s-ar mai aplica, ar fi probabil răul cel mai mic. Și totuși, am învățat in acești doi ani de pandemie că oamenii și-au jucat rolurile de parcă ar fi fost într-un experiment de-al lui Zimbardo. Oamenii ne vor împroșca cu noroii, ne vor acuza, ne vor condamna. Însă nu sunt ei cei care merită ura sau revolta, ci cei care le otrăvesc mințile. Revolta, scârba și dorința de dreptate ne trezesc din somn. Ura nu face mare lucru. Cel puțin nu ura de oameni…
Credința, loialitatea, familia, unitatea, coeziunea și gândirea liberă au speriat două secole de-a rândul iluminiștii, marxiștii, socialiștii, comuniștii, social-democrații și progresiștii. Probabil din aceste motiv încearcă acum să dărâme totul cu atâta vehemență. „Vremea e scoasă din țâțâni. Ce blestem că m-am născut eu să o repar…”, spune prințul Hamlet, înnebunit de durere și revoltă. Într-un fel, toți avem datoria să „întremăm” vremurile, să rezistăm oricărui regim tiranic, fără importanță sub ce mască se ascunde.
În cele din urma, salvarea va veni de la Dumnezeu, de la Hristos, dar avem de făcut o alegere: să rezistăm sau să acceptăm docili tot ceea ce ni se impune și inoculează. O poziție de mijloc nu există. Nu putem sta deoparte, pe gard, să urmărim cum arde lumea. Căci ardem și noi cu ea și noi și demnitatea noastră și tot ce ne e drag nouă.
„Iar dacă nu doriţi să slujiţi Domnului, atunci alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi”- Iosua 24:15
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
