Vinovații? Unde sunt? Îi căutăm și nu îi găsim? O aparenta vânătoare febrilă a început împotriva doctorilor, cadrelor medicale, politrucilor din sistem în speranța că cineva va plăti, în speranța că vom putea scoate vinovatul de păr afară și-l vom putea arată în piața publică: Iată-l, pe el îl vreți, el, ea, ei sunt vinovații, vinovați de mari greșeli, de morți absurde și accidente stupide, vinovați de haos și dezordine, de corupție și de corupere, de lipsă de caracter! O pura iluzie… În cazul morților de la Pantelimon s-a acționat prompt și vinovatele au fost găsite. Uite avem pe cineva, nu ne am întors cu mâinile goale.
Poate că, într-adevăr sunt vinovate, așa cum sunt toți medicii și toate asistentele care își fac treaba cu apatie, indiferență și scârbă, dispreț. Canalele mass-media ne servesc câte o versiune. Trebuie să credem sau să gândim într-un anumit fel? Cine poate spune dacă cei anchetați sunt vinovați sau nu? Lansăm opinii și teorii, aprobăm, negăm sau aplaudăm autoritățile care s-au mișcat prompt.
Există, de altfel, cazuri în care nimeni nu a mișcat nimic. Mass-media a raportat marginal, iar morțile tragice au rămas uitate. Una dintre aceste morți tragice și sfâșietoare este a doctoriței Ioana Săndulescu, din Iași, o femeie tânără, frumoasă, inteligentă, credincioasă, educată, cu un viitor frumos, ea reprezentând, într-un fel, viitorul României. Ioana Săndulescu a fost trădată de colegi, de o colegă care, nepăsându-i de consecințe, a vrut să o folosească pentru a umple buzunarele și a repara reputația cumnatului ei, un doctor ratat și incompetent. A fost trădată de acel doctor care, după operația-măcel, nu a mai fost de găsit, trădată de alți doctori și de indiferența lor. În acest caz, vinovații sunt oameni cu influență, Ioana Săndulescu este în mormânt, iar ei în libertate.
Suntem trădați, în continuare, de decenii întregi, trădați de oamenii politici, magistrați, doctori etc. Suntem trădați de pile, șpăgi, influență, putere, dispreț, indiferență, lipsă de compasiune, prostie și naivitate, slugărnicie. E o trădare ce, probabil, durează de câteva secole. Dacă înaintea vina putea a fi a unei clase sociale, a unei aristocrații aservite intereselor străine, a unei nomenclaturi înțepenite în structurile puterii, acum pe cine putem da vina?
Observ cum mass-media iluminată, elitistă îndreaptă degetul spre noi, spre omul de rând. Da, poate va fi și voia noastră, dar nu în măsura în care o indică ei. Poate ne vom spăla păcatele prin războiul care pare acum iminent, fie că va fi militar, politic, economic sau spiritual, unde noi vom fi sacrificați. Noi, nu ei, nu cei influenți și puternici, care vor ști unde să fugă cu lașitatea care îi caracterizează. Noi am fost și vom fi sacrificați, precum pacienții care au murit în condiții mizerabile, precum copiii incinerați, asfixiați, abuzați, injectați cu tot felul de otrăvuri sau măcelăriți, precum Ioana Săndulescu. Iar sângele lor, al celor aleși, al celor puternici nu va curge. Spunea, demult, un om de stat american că libertatea are nevoie ca pământul să fie stropit de sângele tiranilor. Democrația este un cuvânt stupid, tirania are o altă mască, masca democrației, atât aici, cât și în Occident, în Anglia, Irlanda, Franța, Germania, SUA, Canada etc.
Nu putem să avem încredere în autorități să ne facă dreptate, încât autoritățile nu ne slujesc nouă, oilor de sacrificiu, ci „lor”, lupilor. Astfel că, dreptatea nu se cere, nu se imploră, decât de la Dumnezeu. Altfel, se ia cu forța… Acum, ca întotdeaună.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
