JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Misterele politicii românești; întrebări pentru oamenii mari

   Lumea politică este un „mister” care ni se revelează și se ascunde în mod constant, în egală măsură. Atunci când credem că știm anumite aspecte ale lumii politice, ale oamenilor politici apar însă mai multe întrebări. De la vârsta la care am început să înțeleg câte puțin despre politică, ascultând discuțiile părinților și ale adulților în general, mi-am pus o serie de întrebări la care nu am reușit să aflu un răspuns satisfăcător. Dacă la 20 de ani am renunțat să mai întreb, acum la 40 de ani aceleași întrebări își caută un răspuns. M-am întrebat. Dintotdeauna. de ce ajung oamenii incompetenți în politică? De ce oamenii competenți și capabili sunt eliminați sau nu ajung sau sunt corupți de către ceilalți? Desigur, nu putem să spunem că nu există deloc oamenii competenți în politică, putem spune doar că nu sunt în măsura în care să influențeze considerabil bunul mers al societății, bunăstarea, prosperitatea, ordinea, stabilitatea, nivelul de trai.

   Faptul că politicienii nu au în vedere interesele cetățenilor și binele comun al societății este un lucru evident și acceptat. Dar întrebarea apare: de ce este acceptați? De ce acceptăm o asemenea stare de fapt? Deși suntem conștienți că orice om politic candidează nu pentru a contribui într-un fel la bunăstarea țării, ci pentru interese proprii, deși suntem conștienți că o astfel de atitudine este anormală, că ceva ar trebui schimbat, luăm acest lucru ca o stare de lucruri normală, un comportament așteptat și acceptat în societate. Dimpotrivă, dacă acel om politic dă semne de onestitate sau integritate și pare să fie preocupat mai mult de problemele social-politice și economice ale țării decât de conflictele politice, îl considerăm slab și incapabil. Ca un om politic să poată duce un război de uzură cu clanurile politice care domină scena, trebuie să aibă, în mare, aceleași însușiri pe care le au și adversarii lui. Îi vom permite chiar acțiuni, mentalități și atitudini care altfel l-ar descalifica.

   Conflictele politice par a fi o mare sursă de divertisment pentru public. Mass-media profită de pe urma acestor conflicte, iar oamenii de rând consideră că cineva ii reprezintă și le reprezintă ideile și doleanțele în aceste conflicte politice. Aceste conflicte nu par să aibă o finalitate, un rezultat, ele continuă atât timp cât există persoane și instituții, grupuri care pot profita de pe urma lor. De multe ori, aceste conflicte nu afectează viața celor implicați direct în ele, ci viața omului de rând.  În politica românească totul este „foarte transparent”, corupția, conflictele între partide, micile războaie de gherilă, sabotaje etc. Acest lucru poate avea și un aspect pozitiv, știm exact cu ce ne confruntăm. În politica vest-europeană politicienii sunt mai precauții și scandalurile de corupție apar mai rar, dar când apar sunt la scară mare și pot afecta mulți oameni politici.

   O altă suspiciune pe care mi o exprim referitor la clasa politică este că liderii noștri au fost aleși înainte de a fi aleși de către noi. Ni s-a vorbit tot timpul despre importanța votului, cât de prețios este acest drept pe care l-am câștigat la Revoluție, însă cât de bine știm, oare, pe cine votăm? Ni se prezintă anumite opțiuni, anumiți candidați, aleși și aprobați de către membrii partidului. Deci, decidem să avem astfel încredere într-un partid sau altul și în alegerea lor.  Poate că într-o altă lume utopică nu ar fi nevoie de semnături, sfori, pile, relații, cunoștințe, mită, șpagă, șantaj ca un simplu individ să poată candida la președinție și atunci libertatea noastră de alegere ar fi reală. Dar trăim într-o lume distopică unde liderii politici sunt numiți mai înainte de a fi aleși de către noi, iar aceasta reduce votul la o acțiune inutilă. Acea sintagmă, atât de des folosită, „alegem răul cel mai mic”, e o dovadă clară a ineficacității votului în contextul actual. Totuși, mă văd nevoit să repet întrebarea: de ce acceptăm această situație a unei normalității anormale? Poate că problema nu e neapărat acolo sus, printre zeitățile degenerate și perverse ale Acropolelui politic românesc, nu este nici în soarta noastră și nici în stele, poate că reproducem același gen de comportament în interacțiunile noastre de zi cu zi, poate că problema este în noi. Sau poate că totul este un spectacol comic, tragic și vulgar, iar noi, bieți plebei cu sufletele la gură, captivați de jocul actorilor, nu mai putem părăsi sala..

Teodor  Constantin  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…