Există, probabil, sute sau mii de articole, lucrări științifice despre efectele tehnologiei, ale conținutului virtual, ale uzului îndelungat al smartphone-ului asupra psihicul și asupra creierului. Cu toate acestea, nu prea am luat în serios astfel de efecte ale interacțiunii excesive cu mediul cibernetic. În fond, interacționăm zilnic cu mediul virtual, cu mașini, ecrane, inteligență artificială, tehnologie, consumăm zilnic conținut vizual prin intermediul acestei tehnologii. Mi s-a părut mereu o fixație a neoludismului scepticismul și suspiciunea față de tehnologie. Încerc să consum conținut cât mai educativ și mai inteligent. Nu întotdeauna am succes. De fapt, un conținut care nu ne solicită facultățile cognitive, analitice și critice, ni se pare sau ne dă senzația că ar putea fi relaxant. Fără să îmi pun prea multe întrebări în legătură cu consumul meu excesiv de conținut vizual, m-am pierdut câteva ore în ecranul telefonului. Pentru mulți poate fi ceva banal. Experiența mie mi s-a părut terifiantă și fascinantă în același timp. Fiind înghițit de ecranul telefonului, m-am trezit puțin confuz. Lumea a devenit, realitatea a devenit solubilă, fără de substanță. M-am pierdut într-o avalanșă de gânduri. Cât de ciudat! Pentru câteva momente, mă îndoiam de realitatea lumii externe. Pentru mine perioada vizionării acelui ecran, realitatea externă imediată s-a dizolvat. Dizolvarea realității imediate… Nu am mai fost conștient de camera mea, de patul meu, perna, plapuma mea, spațiul meu, cărțile mele, ci doar de viața acelor oameni, văzută pe ecranul telefonului și nu într-un sens creativ, ci într-un sens ruminativ. Atunci când creativitatea și decodificarea realității nu sunt prezente, atunci sunt facilitate ruminațiile. Am realizat mai târziu lipsa conștiinței realității externe imediate. Interacțiunea continuă cu ecranul anulează orice altă interacțiune cognitivă cu realitate imediată. Pentru un moment totul putea fi pus la îndoială. Părea că nimic nu avea substanță, cu adevărat. Obiectele din jurul meu păreau a fi obiecte de recuzită aduse acolo pentru o scenă, mai mult o butaforie. Pe lângă această cyber narcoză tehnologică, virtuală, oamenii dezvoltă automatisme și reflexe specifice, vibrația telefonului, mâna întinsă după telefon, căștile din urechi.
Conștiința realității imediate se pierde ușor și se validează mai greu. Poate de aceea se spune despre un individ, cu totul scufundat în lumea jocurilor video, că se află în lumea lui. Acea lume poate părea mai reală simțurilor sale. De fapt, atât conștiința cât și substanța realității se degradează și atunci totul pare relativ. Am reușit să îmi validez din nou realitatea imediată, fără să uit aceea senzație a relativității. Dacă totul în jurul tău este volatil și solubil, atunci unde mai putem găsi certitudini? Percepția senzorială poate fi amăgită cu ușurință, sunete, imagini, chiar și mirosuri pot fi simulate, un întreg univers senzorial poate fi simulat, astfel că rămânem fără certitudini.
Am avut totuși certitudinea că doar Dumnezeu este adevăr, restul e relativ, într-adevăr, iar această relativitate o putem înlătura doar atunci când contemplăm creația sa minunată, când înțelegem creația și ordinea naturală a lucrurilor. Dar înțelegerea creației, a ordinii naturale, infirmarea acestei relativității o găsim în noi, în comuniunea cu ceilalți, cu Dumnezeu, nu căutând surse externe de simulare și validare a percepțiilor noastre…
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
