Un cadavru ce refuză să moară. Lumea… la monde..the world, așa cum o știm, o percepem și ne-o reprezentăm este fragmentată. Este spartă în mii de țăndări și nimeni nu o mai poate întrema. De fapt, nu numai lumea ca percepție, ci obiectiv, lumea s-a spart în mii de cioburi. O mână neîndemânatică încearcă să adune cioburile și să facă un frankenstein monstruos cu care să ne poată păcăli. Societatea europeană, vestică nu mai știe încotro merge, de ce merge, cum merge, cine este, cum este, de ce este. Orbecăie cu talent Homo Europaeus Modernus, omul rezidual și conceptual pe cale să devină homo ideologicus. O nouă identitate i se fabrică, iar el, de teamă, o îmbracă. O identitate care ar trebui să apară doar în cărțile de psihiatrie.
Celor care nu vor să o îmbrace li se lipesc etichete, calificative, categorii și tot felul de invective. Toată această mizerie, mă aventurez să spun, pornește de la o infecție mai veche pe care Europa nu a reușit să o elimine la timp. Infecția poartă numele de Marx, marxism, neo-marxism, post-marxism etc. Astăzi, când auzim de Marx, zâmbim, un ideolog utopic, idealist și anacronic. Zâmbim probabil pentru că nu am înțeles oroarea Manifestului Comunist și nici că această stafie nu a murit. Acest hoit al marxismului nu a fost mâncat de viermi în întregime, încă umple aerul cu duhoarea lui. Ei bine, o să-mi spuneți, Uniunea Sovietică s-a dizolvat, unde mai există marxism? Dacă va uitați cu atenție în Occident și nu numai, veți descoperi tot felul de discuții, congrese și simpozioane despre marxism și beneficiile lui. Marxism desigur nu înseamnă doar ideologia lui Marx. Marxismul i-a contaminat și pe alții și s-a transmis precum lepra.
În ziua de astăzi, aceste noi concepte care ne sunt puse pe tavă, identitate de gen, identitate fluidă, căsătoria ca armă opresivă a patriarhismului, microagresiuni, reducerea forțată a consumului, ecofascismul sau ecocomunismul și multe altele sunt rodul elucubratiilor unor intelectuali din anii 50-60. Școala de la Frankfurt începe deconstrucția societății și a valorilor „capitaliste” și„patriarhiste”, respingerea tradiției și răsturnarea valorilor, promovarea teoriei critice, a hegemoniei culturale etc. Această școală de la Frankfurt, condusă de Max Horkheimer și având în componentă intelectuali precum Adorno, Bloch, Fromm, ia sfârșit înainte de începerea celui de al II-lea Război Mondial, întrucât membrii acestui grup erau în majoritate evrei. Această școală filosofică nu moare însă, ci continuă prin autori și filosofi precum Saul Alinski, Gloria Steinem și Andreea Dworkin care duc mai departe ideile lor, la extrem. Ideile sunt în mare cam aceleași de la Trotski încoace: totul trebuie distrus și reconstruit… altfel. Noua Stânga a lui Saul Alinski și David Horrowitz (care mai târziu s-a dezmințit) nu se mulțumește cu diviziunea și lupta între clase. Mai sus menționatele Gloria Steinem și Andreea Dworkin arată că există o lupta acerbă între bărbați și femei, primii fiind factori de opresiune și, ca să o parafrazăm pe Andreea Dworkin „orice mic gest al unui bărbat este asemenea unui viol”.
Acest curent extremist al feminismului nu vine cu vreo soluție fiabilă, ci propune eliberarea femeilor, renunțarea la familie, iar unele feministe mai radicale vorbesc de eliminarea bărbaților. Să vorbim de lupta între rase pe care Nouă Stânga tot încearcă să o provoace e redundant. Albii sunt criminalii, cu toții de la Erevan la Los Angeles, și trebuie lipsiți de drepturi și „privilegii”. Cum spuneam, toate manifestările și tulburările mintale promovate ca feminism și diversitate, „grija față de planetă” își au rădăcinile în școlile și mișcările neo marxiste din perioada interbelică și apoi în anii 60.
Probabil ați văzut acei activiști ecologiști care aruncă cu ulei sau alte substanțe în picturi de Van Gogh sau Rembrandt sau Leonardo Da Vinci. Din punctul lor de vedere, aceștia sunt bărbați albi care au monopolizat arta și care, prin virtutea faptului că sunt bărbați și europeni, reprezintă un simbol al opresiunii.
Acum că am clarificat rădăcina aparentă a răului, să revenim puțin la Marx. Karl Marx, născut în 1818, în Trier, fiul unui înstărit avocat care, de altfel, deținea mai multe podgorii în Moselle. Din partea mamei, descinde dintr-o lungă linie de rabini. Nu am să descriu întreaga sa viață. În mare parte a ei, Marx duce un trăi bun și liniștit, fiind sprijinit de industriașul Friedrich Engels. Este important de menționat că Marx se căsătorește cu Jenny de Westphalen, înrudită cu familia Philips, familia care mai târziu va fonda compania olandeză Philips. Același Karl Marx este înrudit cu celebra familie Rotschild prin alianță și cu poetul revoluționar Heinrich Heine. Tot prin căsătoria cu Jenny von Westphalen, se înrudește cu marea familie Barents Cohen, bancheri și oameni de afaceri și cu Moses Montefiore. Aceste legături pot fi observate la mulți dintre cei mai importanți ideologi marxiști. E o legătură specială, un amor năbădăios între bancheri, afaceriști europeni și ideologi marxiști și revoluționari, cu precădere în secolul al XIX-lea, dar și în secolul XX, unde îl avem ca exemplu pe revoluționarul Leon Trosky. Marxismul, socialismul, comunismul și am putea extinde și la nazism și fascism, toate ideologiile totalitare, dar preponderent în cazul comunismului, unde au fost vocali ideologii cei mai „străluciți” acolo s-au aflat și finanțiști și fonduri…
Marxiștii de azi practică aceeași ipocrizie strigătoare la cer. Poruncesc oamenilor de rând să strângă cureaua și să investească încredere și bani în stat (sub forma taxelor), să renunțe la orice fel de lux și confort, la ideea de proprietate privată, la exprimare liberă și, cel mai grav, la gândire liberă, să considere familia și religia constructe sociale învechite și opresive. Aceeași ideologi care astăzi se numesc progresiști și socialiști se bucură de o viață îndestulată, capital, lux și privilegii. Am fost amuzat anul trecut să văd cum politicienii precum Jeremy Corbyn și Varoufakis au participat la mult promovatul event Marxism 202, în Marea Britanie. În sfârșit, nu avem nevoie de un studiu aprofundat al marxismului că să știm ce ni se vinde. Nevoie avem doar de curaj și bărbăție și de inteligența de a nu ne conformă ideologiei care poartă astăzi tot felul de nume și, mai ales, tiraniei.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
