Îmi place mult sunetul acestui cuvânt, al unei ceșcuțe de cafea. Eine Tasse Kaffee… Scurt și clar, ca și cum totul este sigur, bine stabilit, niciun motiv de neliniște.
Aici nu încape loc de îndoială… Nicidecum… Mâna frumoasă a unei domnișoare dansează, coboară de pe tava de cafea, unde sunt așezate cu grijă toate pietrele și cărămizile vechii cetăți teutone.
De pe tavă pe masă, dansează, pronunță luuung și îmbietor, cu o naivă dulceață în glas: „Uund, das ist deine Kaffee.”
Am rămas undeva tolănit pe zăpadă, sub zidurile cetății. Pietrele îmi vorbesc despre istoria lor, de la zăngănitul săbiilor, la șoaptele domnițelor, la pașii apăsători ai tălpilor soldaților, la mica mea ceșcuță de cafea.
„Fă cumva să trăiești în istorie acum,
În turnul cel vechi, la picioarele crucii,
În colțul unei case de veacuri tăcută,
Cu mușcate și floare de colț la fereastră.
Ascultă-mă, nu te grăbi să fugi.
Lumea rătăcește în zadar,
Moartea te așteaptă sub scrinul de lemn,
Să-ți spună bine ai venit.
Iar în Babilon, crede-mă,
Nu mai este nimic, nimic de văzut!”
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
