Atunci când întru într-o librărie, fie în țară sau în străinătate, obișnuiesc să zăbovesc câteva ore acolo. Mă uit la fiecare raion, de la ficțiune la istorie și încerc să văd ce se publică și care este pulsul. În general am observat în lanțurile mari de librării, cum sunt librăriile britanice Waterstones în Irlanda, că există un anumit trend. Filosofia, psihologia și sociologia sunt dominate de de pop-science, de fapt cam tot ce înseamnă știință este pop science, popular science, adică știință pe înțelesul tuturor, un fel de povestioară drăguță, din care poți să înțelegi câte ceva, așa, să spargi gheața într-o conversație.
Pe lângă aceste anoste cărți care îți coboară IQ-ul, își fac locul cărțile de social-justice, pe scurt, cum rezolvăm rasismul, cum să vorbești cu albii despre rasism, ce pot face albii/caucazieni/europenii pentru minoritățile oprimate, reinterpretări ale marxismului, cât de mult își doresc laburiștii, democrații și în general stângiștii să salveze lumea, schimbarea climatică etc. E un miros puternic, pregnant, de ideologie, propagandă, biografia lucioasă a lui Barack Obama, self help la greu, leadership, economie lejeră și două, trei cărți despre pericolul corporațiilor Big Tech. Cărțile lui Jordan Peterson nu se găsesc însă niciodată la vedere, ci pe al doilea sau al treilea raft. E mai ușor să găsești cărți despre leadership și management, marketing zen budist decât una din lucrările lui Jordan Peterson. O achiziție de care sunt mândru este cartea Shoshanei Zuboff, faimos profesor la Harvard autoarea „the Age of Surveillance Capitalism”. Cred că Shoshana Zuboff clarifică cel mai bine răspunsul la intrebarea: „este etic să permitem marilor corporații să ne stocheze datele și să ne urmărească 24/7 activitatea în online dar și activitatea de zi cu zi prin intermediul diferitelor aplicații?”. Desigur cartea este mult mai complexă, însă aceasta este întrebarea de la care pornește. Revenind la cărți, mi se pare că ni se creează o bulă, așa cum în online pe social-media ni se creează o bulă în care suntem îndrumați spre un conservatorism stupid, o bulă în care ideile conservatoare și controversate își au locul și în care numai ideile și opiniile mainstream sunt adecvate și acceptate. De fapt, toate cărțile non-fiction, cu excepția cărților de travel și lingvistice, se cuprind în patru idei: 1. Totul este relativ. 2. Fiindcă totul este relativ, valorile, vechiul status quo și tradiția sunt puse în discuție și negate. 3. „Minoritățile” etnice, sociale, sexuale etc. sunt oprimate, iar vina este a societății capitaliste, tradiționale, iudeo-creștine. 4. Bărbații cu precădere albi, heterosexuali, creștini, cu convingerii conservatoare sunt dușmanii păcii, egalității și fraternități. Libertatea nu este inclusă aici, pentru că, în viziunea socialistă, libertatea nu este o valoare.
Pierdut în această junglă a relativismului, îți spui că nu mai are rost să citești nimic, întrucât aceste cărți nu au rostul de a îți spori cunoașterea și nici de a te stimula cognitiv, de a îți stimula gândirea critică, analitică, abstractă ci pur și simplu de a-ți inocula idei, animozități sau sentimente de vinovăție. Mai sunt desigur și librării nepoluate de ideologie. Am fost foarte plăcut surprins găsind o carte de Bukowski într-o mică librărie Quay Books din Limerick, Charles Bukowski fiind, după noile standarde, cel mai probabil un autor misogin, rasist, sexist, homofob etc. Așadar m-am gândit să abandonez marile librarii, noile cărți despre cât de evil și rasist și homofob sunt ca bărbat european, despre cât de toxice sunt ideile mele și am decis să revin la clasici, să ies din haosul ideologic și să rămân în grădina cunoașterii, a frumosului și a binelui.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
