Să privești un oraș de deasupra, asemeni unui vultur… Dincolo de istorii personale și de drame, un oraș trebuie înțeles mai întâi din înalt, în toate cele patru orizonturi, abia apoi fiecare stradă și alee trebuie umblată, pentru a pătrunde în adânc și a-i simți spiritul.
Prima dată când am ajuns în Atena, am căutat locurile cele mai înalte. În lume, deasupra lumii… Probabil, de aceea, tindem mereu către înălțimi. În Kolonaki, cea mai scumpă stradă se numește Voukourestiou. De acolo, sute de scări urcă printr-o grădină de cactus până pe vârful stâncos al Licavettusului – un loc din care vezi întreaga Atenă răspândită ca un val de piatră. Prima dată am urcat pentru a-mi vindeca anxietatea prin efort: să cad, să simt, să uit, să nu mai simt. A doua oară am urcat pentru a trăi altfel orașul, în schimbarea lui, dar am înțeles că, de fapt, anumite lucruri nu se schimbă. Aici e dilema orașului: totul se schimbă, dar în esență rămâne la fel. Tocmai acele lucruri care contează își fac cuib în ființa noastră și nu ne lasă să creștem fără ele.
Dar, după privirea de deasupra, vine mereu coborârea. Orice oraș trebuie atins și cu tălpile, nu doar cu ochii. Am coborât printre scările Kolonakiului, lăsând în urmă vitrinele strălucitoare de pe Voukourestiou. Jos, în străzile înguste, orașul se schimbă: miroase a cafea prăjită, a fum de țigară, a piatră veche încălzită de soare.
În Plaka, casele mici, zugrăvite în alb și albastru, păstrează tăcerea altor vremuri. În Monastiraki, aglomerația, glasurile negustorilor și amestecul de chipuri dau senzația unui bazar etern, neatins de secolele care au trecut. Și totuși, peste toate acestea plutește aceeași esență: spiritul Atenei, neschimbat.
Astfel am înțeles că orașul trebuie trăit dublu – de sus, ca o întindere de piatră și lumină și de jos, în pulsul pașilor și al vocilor. Numai împreună aceste două priviri dau adevărata măsură a unui oraș.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…