Gânduri în așteptarea Învierii
În aceste zile, in Săptămâna Mare, este esențial să ne reamintim trei lucruri deosebit de importante: unde suntem, cu Cine suntem și ai Cui suntem. Aș putea scrie multe despre toate încercările prin care am trecut, despre stările de disperare și resemnare, dar pot spune cu încredere că sunt doar picături într-un ocean, în comparație cu puterile nebănuite pe care mi le-a dăruit Dumnezeu și cu stările de pace și liniște dumnezeiască.
Avem uneori tendința de a ține contabilitatea necazurilor, dar uităm să numărăm binecuvântările. Este o vorbă în limba engleză: I’m counting my blessings. Așadar, îmi număr binecuvântările, le împărtășesc, le dau Lui Dumnezeu și descopăr că sunt nenumărate, că oricât aș încerca să le găsesc capătul, ele se extind la infinit. Totul este să le vezi, să le recunoști, asemenea unor pepite de aur ascunse în colbul drumului. Este o binecuvântare in sine să știi să găsești darurile primite de la Dumnezeu. Și partea buna? Că nu este greu deloc în a le vedea.
Cât de minunat este acest verset din „Acatistul de mulțumire Lui Dumnezeu”: „Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale.” Sau acest condac atât de frumos: „Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munții care tind spre cer, apele ca niște oglinzi nemărginite ce reflectă aurul razelor și curgerea ușoară a norilor… Întreaga fire șoptește tainic iubirea Ta. Binecuvântat este pământul cu frumusețea sa trecătoare care ne trezește dorul de veșnicul locaș, unde se aude cântarea: Aliluia!”
Așa ar trebui să privim si sa trăim binecuvântările și Zidirea lui Dumnezeu. Niciodată, căzând în prăpastia disperării, nu a lipsit mâna Lui salvatoare. De fiecare dată m-a ridicat și mi-a dat cu prisosință. Doar să-mi amintesc și știu: generozitatea Sa este nemărginită, iar mila Sa este în veac. Iar când vă rugați, să credeți că deja ați primit și veți avea ceea ce ați cerut, ne învață Domnul nostru Iisus Hristos, a Cărui Înviere o vom sărbători în curând.
Asemenea israeliților din pustie și eu uneori uit binefacerile Sale. Dar, în realitate, nu mi-a lipsit nimic, de fiecare dată când am cerut, am primit, iar Domnul mi-a cerut doar un grăunte de credință – dar tot El mi-a dat și credința și speranța. Hristos este cu noi până la sfârșitul veacurilor, așa cum le-a spus apostolilor înainte de Înălțarea sa la ceruri. Dumnezeu este mereu prezent. Nu suntem singuri. Niciun pas nu-l facem fără El. Când Îi cerem, fie că e credință, iertare sau cele trebuincioase, să știm că El nu ne dă doar cât cerem, ci mereu peste măsură, până se revarsă paharul. Este suficient să ne desprindem de lume și să ne întoarcem privirea către El. Atunci înțelegem: Părintele nostru Ceresc este dincolo de generos și nimic nu este imposibil pentru El.
Arhanghelul Gavriil i-a spus Sfintei Fecioare Maria, in ziua in care i-a vestit nașterea Domnului Isus Hristos: „La Dumnezeu, toate sunt cu putință.” Să trăim Săptămâna Mare și Sărbătoarea Paștilor cu această încredințare: că Dumnezeu este mai mare decât orice necaz sau nevoie. Și că într-adevăr, la Dumnezeu totul este cu putință.
Cât de mare este bucuria omului care înțelege si trăiește acest adevăr! Că Tatăl nostru este Atotputernic și că orice I-am cere ne va da din preaplin, pentru că așa este scris:„Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său, Cel Unul-Născut…” De aceea, nu avem de ce să ne temem, ci să trăim mereu în așteptarea darurilor și promisiunilor Sale – care niciodată nu întârzie.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
