„Nu poți dresa un om, așa cum dresezi un câine sau un cal. Cu cât mai mult vei lovi un om cu atât mai mult se va ridica.”
Un animal renunță atunci când suferința fizică este prea mare. Un om renunță atunci când nu știe pentru ce luptă, nu știe împotriva cui rezistă și de ce rezistă. Ia motivul unui om de a își continuă lupta, distruge fundamentul valorilor sale și îl vei îngenunchea ușor!
Filosofia umanistă, nihilistă, iar mai târziu de factură neo-marxistă, a vrut să ne învețe că viața, existența noastră nu are un sens dat, ci îl creăm noi. Cumva asta ar trebui să ne facă să ne simțim superiori, mici pseudo-divinități, adami, proto-oamenii care numesc creația, universul.
Problema, în acest caz, este că sensurile pot fi schimbate, dărâmate și reconstruite. Iar atunci când schimbăm sensurile unor idei, concepte, valori, sensurile vieții și realității riscăm să rămânem fără sensuri. Lucrurile au sensuri însă noi am făcut tot posibilul să le acoperim înțelesul inițial, așa cum am acoperi gravurile antice ale unei biserici pentru a o picta în culorile nebuniei noastre.
Rămas fără sens și știind că sensurile nu mai înseamnă nimic, că trăiește într-o lume care respinge sensuri și înțelesuri și acceptă tacit tirania haosului, omul va îngenunchea singur. A „acceptat” că valorile sale nu înseamnă nimic, în numele unor concepte abstracte, în numele falsei tolerante și falsei unități. S-a dezarmat singur. Fără armură, arme și stindard acceptă acum lanțurile și stindardul dușmanului. Până și acest nou status de… sclav parcă are un sens. Oroarea este că noi încă ne considerăm… liberi.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
