De 2000 de ani, Iisus este supus acelorași batjocuri și dureri ori prin blasfemiile proferate ori prin modul în care ne tratăm unii pe alții ori prin modul în care îi tratăm pe cei mai puțin privilegiați, pe cei în suferință. Radu Gyr are o superbă poezie numită Iisus în celulă, pentru că acolo, în temnițele comuniste, Iisus a fost cu martirii neamului în zeghe și a suferit groaznicele cazne inventate de comuniști.
În Vest și în cam toată Europa, zorii sângerii ai unei noi prigoane își fac simțită prezența. Fie că vorbim de mazilirea preoților care critică patologica ideologie de gen și coabitarea Vaticanului cu China sau indiferența Vaticanului față de creștinii persecutați, fie că vorbim de vitriolul și fierea revărsată în presă, în special în preajma sărbătorilor, împotriva nu numai a creștinilor, ci și a Domnului Iisus Hristos.
Dacă comparați discursul comunist de acum 70 de ani cu discursul anti creștin progresist de acum, veți vedea multe asemănări. Acum nu se mai leagă de BOR, nici de inchiziții, ci își dau, cu o furie impotentă, cu părerea despre mesajului Domnului Iisus. Dacă e pașnic, este prea pașnic, iar scosul din context specific semidoct e la modă.
Eroul crâncen al mass-media CTP, acest Torquemada jurnalistic cu boi de fecioară pe figura-i de codoș de mahala a avut niște ieșiri absurde în presă, fără logică și non sequitur. Critică în Republica, în Vinerea Mare, de ce au românii ceva împotriva mâncatului insectelor dacă Sfântul Ioan Botezătorul a mâncat lăcuste, ridiculizându-i, astfel, pe românii „primitivi”, dar și pe Sfântul Ioan Botezătoruli. Lucian Mândruță a atacat celebrul verset, scos din context de atâtea ori, al Domnului Iisus „Nu pace am venit să aduc ci o sabie”. Pentru cei care au un IQ peste temperatura camerei, este ușor să citești mai departe în versetele următoare și să observi cum Domnul Iisus le explică (și ne explică) faptul că vor fi renegați și persecutați chiar și de familiile și prietenii lor și aruncați în temnițe pentru numele Lui; lucru care, de altfel, este foarte real în cazul musulmanilor și al evreilor convertiți la creștinism, care apoi au fost dezmoșteniți și renegați de familiile lor. Dar este o lovitură ușoară pentru un Lucian Mândruță care, probabil, nu are capacitatea intelectuală să citească sau să analizeze Evangheliile sau orice alt text teologic.
Dar nu este de mirare, presa e plină de komisari fuduli, proști și cu vocabular și cunoaștere limitată. Exemplele abundă, însă cel mai dezamăgitor fapt este că unii oamenii de rând îi urmează în turmă și își revarsă ura asupra lui Hristos. Înainte ținta era BOR, acum l-au descoperit pe Hristos ca țintă a urii lor. Ceea ce mulți nu înțeleg este că nu poți vorbi despre comunism și temnițe fără să vorbești despre turbata ură anti-creștină. Ca să pui pe soclu noul zeu al globalismului progresist trebuie să Îl dărâmi pe Hristos. Nu se poate altfel. Komisarii mass-media știu foarte bine ce fac și pentru ce, ca să distrugi un popor, trebuie să îi distrugi credința. Așa îi vei distruge și caracterul, așa îi vei distruge și individual. Satan este komisarul sovietic arhetipal, este acuzatorul, hulitorul și blasfemiatorul. Totul trebuie distrus și călcat în picioare, iar sufletul trebuie deformat în așa fel încât să nu mai aibă speranțe de mântuire. E un motiv clar pentru care preoții, călugării, maicile, monahiile au fost „inamicul public numărul unu” în orice regim comunist.
Cel rău lucrează prin criminali, violatori, hulitori și iude. Căci toți cei ce astăzi au dezgropat ura stalinistă anti creștină și s-au înarmat cu ea sunt iude și criminali. Limbajul crimei există deja, acum ei fabrică motivele. Citiți atent discursul progresist, veți descoperi că este același demoniac duh stalinist îmbrăcat în veșmintele minciunii, amăgirii și a falsei compasiunii. Ce vor obține iudele? Banii, puterea, influența… Cu adevărat și-au luat răsplata, căci și-au vândut sufletul, credință, demnitatea, mama, tatăl, bunicii, străbunicii, absolut totul pentru un loc călduț. I-aș întreba: voi ce Dumnezeu aveți, bă? Un Dumnezeu progresist, transgender, polisexual, promiscu, socialist, animat de inteligență artificială și dornic de războaie? Acesta e idolul lor mut? Căci se pare că la el se închină. Și vor să devină asemeni lui, neștiind că tulburările patologice pe care le aprobă ca identitate sunt scornirile psihopaților și, în cele din urmă, ale celui rău.
Sunt sigur că Domnului Iisus i-ar fi fost bineplăcut un Paște în care să arătăm iubire și înțelegere, nu un Paște în care să ne bălăcim în ură că porcii în mocirlă, nu un Paște în care să ne numim primitivi, putiniști sau progresiști pentru că unii sau alții își dau cu părerea despre data calendaristică a Paștelui. Mi-aș fi dorit să nu scriu un astfel de articol, să nu amărăsc cu revolta mea și mânia pe Cel care a spus: „Iubește pe vrăjmașul tău, roagă-te pentru cei care te blesteamă” și „Să nu apună soarele peste mânia ta”. Așa că, dacă cumva într-un univers paralel, mă citiți, vă iubesc dragi iude.
Iartă-mă Iisus!
Închei cu câteva strofe din superba poezie „Iisus in celulă„, a lui Radu Gyr:
„Când m-am deșteptat din afundă genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
Numai Iisus nu era nicăiri…
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns…
Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din luna venea fum de cățui…
M-am pipăit… și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.”
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
