JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Gândirea în cușca lui Faraday

   Psihologul Jordan Peterson spunea într-unul din cursurile sale că oamenii, majoritatea lor nu gândesc, ci pur și simplu procesează și reiau ruminativ anumite gânduri, griji și obsesii. Procesul este unul emoțional, afectiv, iar gândirea abstractă, analitică este din ce în ce mai rar întâlnită. Ca să poți gândi analitic și critic, că să poți gândi abstract și dincolo de suprafețe și fațade trebuie să accepți că nu știi tot, că presupozițiile tale și percepțiile tale sunt eronate. Ca să poți afla răspunsuri, ca să poți cunoaște cu adevărat un lucru, trebuie să-ți pui întrebări și să-ți deconstruiești realitatea percepției tale.

   Acest efort de gândire este extrem de inconfortabil pentru mulți oameni. De ce ai accepta că ai greșit, în contextul în care o mai mare importanță se dă zonei de confort și „spațiilor de siguranță”, ca să încerc o traducere a expresiei „safe space”. De ce m-aș pune în fața unor adevăruri neplăcute? În fond, la ce-mi servesc? Cu ce mă ajută? Cum îmi fac viața mai bună? Suntem în era post-adevărului, a relativității unde adevărul, binele și răul sunt considerate simple constructe sociale. Acest lucru ne permite să ne mințim în continuare și să ne îndopăm cu iluzii.

   Mai rău este când adoptăm o ideologie, o retorică și gândim numai în liniile acelei ideologii. Dacă luăm orice carte de sociologie sau psihologie publicată în perioada comunistă sau, mai nou, de la universitățile americane contaminate și ele de ideologie o să vedem că bătrânul și decrepitul Marx este pretutindeni și totul se explică pentru un marxist prin lupta de clasă și conflictul de clasă. Evident că nu putem vorbi de științe marxiste, întrucât ideologia anulează gândirea critică și rațională, anulează logica. Un om care gândește numai în liniile unei ideologii dă impresia unui imbecil, oricât ar fi el de inteligent. Exemplele, în acest caz, abundă atât în țară, cât și în prospera Uniune Europeană. Este ca și cum ai avea un antet atunci când gândești și atenționezi că o faci în baza unor idei, reguli, simboluri deja prestabilite, iar orice discuție în afara acestor reguli nu este posibilă. Un individ care se va agăța de acest antet ideologic nu va putea gândi liber.

   Problema este însă că nu numai gândirea este afectată, ci și comportamentul. Pentru că îndoctrinarea îi determina comportamentul, iar la rândul lui comportamentul îi va determina interacțiunile, iar interacțiunile le va interpreta în baza îndoctrinării sale. Este un cerc vicios din care nu se poate ieși decât cu ajutorul rațiunii și al curajului. Citeam deunăzi pe Meta, căci Facebook acum a fost rebranduit că Meta, persoane care spuneau că se dezic de prietenii de pe Facebook, dacă aceștia țin cu Zelenski sau, respectiv, cu Putin. Personal nu am eliminat din listă prietenii pe baza opiniilor politice oricât de eronate ar fi fost. Mi s-ar fi părut o mojicie să îmi selectez sau, mai bine zis, să îmi elimin prietenii pe baza proximității valorilor și ideilor politice. Dacă nu pot discutaa cu o altă persoană calm și argumentat, înseamnă că problema este undeva la mine și trebuie să o aflu. Am înțeles, în acești doi ani de pandemie, că relațiile interumane sunt foarte fragile. Mai fragile poate ca niciodată… Nici PSD nu a reușit acest record de a distruge relațiile de prietenie. Covid-ul, lockdown-urile și Putin/Zelenski o fac acum cu ușurință. Ce aș putea discuta cu tine, dragă prieten de pe Meta, dacă nu mi validezi opiniile? Ce am putea discuta, dacă refuzi să intri în cușca mea Faraday ideologică, unde vom fi amândoi feriți de interferențe? Mai bine te elimin și îmi definesc sau redefinesc cercul de prieteni, care au aceleași opinii că și mine. De aceea, mi s-au părut ciudate aceste manifestări, pentru că este clar că rămânem fără dialog. Nu mai purtăm discuții, preferam să le purtăm cu televizorul, astfel uitând să ne punem întrebări și uitând să știm cum să argumentăm un punct de vedere. Datorită acestei temeri de confruntare cu iluziile sinelui, am ajuns la conflicte și divizări stupide, care nu își au sensul. Preferăm să nu avem discuții și argumente pertinente, ci să ne retragem cu gândirea noastră sau ce a mai rămas din ea, cu nemulțumiri, obsesii, iluzii în cușca lui Faraday, acolo unde nimeni nu ne poate pune la îndoială sau reconstrui pilonii realității noastre subiective.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…