JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Tirania minorității și ideologia revanșei

Am citit, acum câteva zile, o repostare pe Facebook a domnului Remus Cernea. Postarea inițială, care aparținea domnului Ciprian Nicula, profesor la SNSPA, avea atașată o copie după un hrisov de 500 de ani, prin care domnitorul Petru cel Tânăr dăruia familii de robi țigani postelnicului Dinga. Statusul țiganilor ca robi ai boierilor munteni este un fapt, desigur, incontestabil. Domnul Ciprian Nicula spunea în postarea dumnealui că „istoria-i istorie, dar mă întreb dacă BOR a ridicat vreodată blestemele de sclavi, așa ca o misiune creștinească. Indiferent de nume, strămoșii mei au fost robi în spațiul românesc”. Blestemul menționat în hrisov este oarecum scos din context. Blestemul se referea la modificarea hrisovului, anularea sa și, mai mult, subminarea autorității domnitorului de către nobili sau alți domnitori. Dincolo de tragedia sclavagismului în perioada medievală, pe care domnul Ciprian Nicula o deplânge, cu totul îndreptățit, nu pot să nu mă întreb dacă această afirmație și această postare nu face parte din trend-ul revendicărilor care a luat acum avânt. Mă refer bineînțeles la revendicările făcute de minoritatea afro-americană din Statele Unite, dar și la revendicările minorităților africane din Europa.

Să ceri compensații pentru discriminarea mai mult sau mai puțin percepută, actuală, are un temei, un fundament. Să cauți însă cu patru, cinci secole în urmă și să ceri compensații pentru suferințele strămoșilor tăi, e ceva ce ține de ideologie. O ideologie care are aderență numai în Europa, în tarile vestice… Mă refer, desigur, la o ideologie punitivă, care cere pedepsirea majorității etnice, pe care o percepe ca agresor. Americanul, englezul, francezul de azi nu au absolut nici o legătură cu acțiunile, normele și regulile unei societății de acum cinci sute de ani. Conform acestei ideologii, purtam păcatele inter-generațional, etnic și rasial. Cei mai mulți români nu au nicio legătură cu nobilimea munteană sau moldoveană, așa cum cei mai mulți americani nu au nicio legătură de rudenie cu proprietarii de sclavi din SUA, aceștia din urmă, că și in cazul, nostru fiind o minoritate. Conexiunea pe care o face această ideologie a compensațiilor, victimizării și revizionismului istoric este una pur etnică și pur rasială. Ești vinovat de soarta sclavilor africani, țigani, etc, datorită rasei și etniei tale. Adepții unei astfel de ideologii ar dori să ne vadă cu capul cernit, hainele sfâșiate și prinși într-un ritual de auto flagelare ad nauseam. Această ideologie, eminamente, e o ideologie de stânga, marxistă, prin care cei persecutați și oprimați trebuie să-și facă dreptate și să răstoarne ordinea morală și axiologică, asemenea altor ideologii de stânga, asemenea socialismului, neo-marxismului și feminismului, este o religie, un cult bazat pe invidie. Adepții ei nu suferă de discriminare, sclavagism și opresiune. Invocă așadar opresiunea strămoșilor lor pentru a avea parte de privilegii și drepturi și de un status social, la care membrii majorității nu pot accede. Corectitudinea politică este mai ales aplicată în cadrul limbajului, pe care numai minoritățile îl au. Din această cauza, vedem fenomene sociale cu totul și cu totul noi, precum înlocuirea urării „Merry Christmas” cu „Happy Holidays”, interzicerea bradului de Crăciun în orașele din Belgia, pentru a nu ofensa minoritățile religioase sau bradul de Crăciun în culorile curcubeului, pentru a simboliza solidaritatea față de minoritățile LGBT. Toleranța este o valoare inerentă oricărei societăți democratice, civilizate, dar își pierde din valoare când este acordată celor care au zero tolerance pentru diversitatea opiniilor.

Nu am auzit de astfel de compensații și nici de autoflagelarea majorității în țări din Orientul Mijlociu. Dacă există proteste ale kurzilor  din Turcia, ele au loc în Germania, protestele Alawi sau Ahmadi din Pakistan au loc în Anglia, etc. Nici China, India, Iran, Indonezia și nicio țară din Africa nu acceptă o astfel de tiranie a minorității, cu limbaj și revendicări fără niciun fundament și nici războiul cultural și informatic de gherilă pe care l-au declarat. Sunt, desigur, minorități (armeni, georgieni, zoroastrieni, asirieni, caldeii creștini din Irak, creștinii din China) care ar fi îndreptățite să ceară compensații pentru discriminare. Nu sunt însă foarte vocali, nu au nici atenția presei occidentale și nici nu sunt finanțați de organizații din Occident. Aceste mișcării, organizații, cum este și BLM, se consideră un fel de guvern în exil. Cer compensații și mai ales poziții de putere în aparatul de stat și instituțiile statului pe care îl consideră agresor sau moștenitor și descendent al statului vinovat de oprimare și discriminare. Fiind ignorate sau neprimind atenția dorită, caută terenul propice oriunde sunt acceptate. Problema este că revoluțiile lor, de altfel ca orice revoluție revanșistă, bazată pe invidie, ură și răzbunare nu aduc niciun rezultat, niciun folos, nimănui. Liderii își iau prada de război, însă restul rămân în același haos, același vid cultural și axiologic, în care au trăit și pe care l-au provocat. În cazul în care revoluția are succes și tirania minorității este instalată, nimeni nu poate garanta, ba mai mult, istoria ne arată că „victima” opresiunii percepute devine monstru. Hannah Arendt o spune cel mai bine: „Cel mai radical revoluționar va deveni a două zi după revoluție, conservator”.

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…