JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Fabricarea conflictului social

 Teoria conflictului social este una dintre primele teorii sociologice de inspirație marxistă și printre foarte puținele considerate esențiale pentru gândirea sociologică. Conform teoriei conflictului social, interacțiunile dintre oameni se bazează mai mult pe conflict decât pe consens.

   Marxismul pune accentul pe conflictul social și economic între clase. Conform marxismului proletariatul este oprimat și ținut sub dominație de către burghezie, care are capitalul financiar, resursele și mijlocele de producție. Cultura, tradițiile religia au rolul, în viziunea lui Marx, de a păstra acest status quo. Desigur, Marx nu este singurul teoretician al conflictului social, deși teoria sa este mai mult un articol în manifest, o ipoteza ideologică. Teoria funcționalistă ne arată că acest  conflict social este o reacție la anumite fenomene, elemente disfuncționale, nesănătoase în societate. Conform funcționaliștilor conflictul are un rol bine stabilit, poate păstra sau perpetua anumite cutume, anumite structuri  sau le poate schimba.

   Sociologul Max Weber vedea conflictul social mai mult ca o întrecere, o competiție între membrii societății pentru a fi mai prosperi economic, pentru a dobândi mai multe bunuri. În cele din urmă teoria conflictului social este mult prea complexă ca să o putem discuta într-un articol. Toți sociologii care au abordat-o au un punct valid de vedere, cu excepția lui Marx, întrucât ideologia să avea ca scop declanșarea conflictelor sociale la scară largă. Consider că cel mai interesant conflict social este însă, cel fabricat. Fie că vorbim de un conflict social fabricat de conducătorii unei comunități sau ai unui stat, de o organizație sau un grup de interese, conflictul social fabricat, elaborat, premeditat și alimentat este în același timp și vechi și actual. De la Revoluția Franceză până în societatea post-pandemie COVID, conflictul social a fost exploatat, din nefericire, cu succes, iar cei care au aplicat tehnicile necesare sunt outleturile mainstream media. Conflictul social nu trebuie neapărat să apară între două tabere, între două facțiuni. Dimpotrivă. facțiunile pot fi create. Dacă este să luăm tipurile de conflicte sociale evidente din societatea românească, am putea spune că s-au bazat mai mult pe orientare politică și convingeri politice decât pe diferențe de clasă sau status social. Poate că au fost anumite variabile, precum vârstă sau proveniență rural-urbană, însă discrepanțele nu au fost atât de mari. Ce este interesant, în cadrul unui conflict social, în special în contextul unei societăți sau comunități polarizate, ambele facțiuni îmbrățișează principiile, normele și propaganda celor care au creat și alimentat, în primul rând, conflictul și sunt loiali acelor outleturi media care promovează în continuare acest conflict. Fiecare facțiune consideră că are o justificare, o legitimitate, un „moral highground” în timp ce vede membrii celeilalte facțiuni ca fiind naivi, needucați și, bineînțeles, inferiori. Deși individual, conflictul poate dispărea sau rămâne latent, actorii sociali reglându-și temperatura interacțională, mai ales atunci când conflictul social nu poate să aducă vreun beneficiu clar.

   Unul dintre comportamentele facțiunilor, în pandemie, a fost de a îl îmbrăcă pe celălalt cu mantia și vălul ignoranței. Este firesc să avem convingeri diferite, chiar și interiorul unei familii, însă atunci când facem un profil al oponentului ne îndreptăm către un astfel de conflict. Scopul facțiunilor este de a-și păstra și promova anumite interese, de a-și păstra libertățile și drepturile sau de a le nega. Fie că una din facțiuni va dobândi mai mulți membri, ori putere politică, conflictul va continua și sub alte forme. Însăși ideea de opoziție față de cei pe care îi vedem ca fiind amenințări la adresa siguranței și securității, intereselor noastre, va rămâne adânc înrădăcinată. Pentru că deja avem un profil al „adversarului”, „al opozantului”, al „opresorului”, conflictul putând oricând să fie din nou stârnit.

   Un rol deosebit de important în alimentarea acestui conflict l-a avut mass-media. Pentru că tacticile de agitprop, propaganda și „fearmongering” sunt destul de puternice și eficiente, ele au dus nu numai la panicarea și isterizarea populației ci și la înăsprirea relației dintre facțiuni și intensificarea conflictului social. Atunci când la radio sau la televizor ni se spune, în repetate rânduri, că pericolul de moarte este foarte aproape iminent și ni se dă și un responsabil-țintă, avem deja în față figura, profilul dușmanului. În această fază, de multe ori de-a lungul istoriei, conflictul social a mai încetat de a fi doar un conflict social și                  s-a transformat în război civil, crime, masacre, atrocități. Conflictele sociale, în special cele create și alimentate de către mass-media și stat, nu vor dispărea, dimpotrivă, poate chiar vor fi perfecționate. Haosul social este o materie primă perfectă pentru un stat autoritar, iar crizele au fost, sunt și vor fi în continuare exploatate pentru profit.

 

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…