Ne aflăm în secolul XXI, anul 2024, ne bucurăm de o existenta lejeră, confort, acces la tot felul de facilități, nu suferim de foame sau de frig. Privim către făuritorii acestei stări de abundență și pace și le mulțumim, căci în sfârșit suntem acum eliberați de fantomele trecutului, suntem stăpâni pe libertatea noastră și pe noi înșine. Și totuși… din ce în ce mai puțin simțim libertatea sau prosperitatea. Prosperitatea și abundența par că sunt rezervate doar gardienilor acestei „cetății” în care trăim, iar libertatea se oferă cu bilet de voie, vocabular și gânduri restricționate. Mass-media face în așa fel, cel puțin în România, să evite această stare de fapt, inundând publicul cu multe alte detalii mai mult sau mai puțin importante.
În Marea Britanie, o știre ruptă din celebrul roman al lui Orwell: cetățenii arestați pentru postări pe rețeaua de socializare Facebook. Se duce un război tăcut zilele acestea pe care mass-media încearcă să-l ascundă. Apar din ce în ce mai multe proteste, atât în Marea Britania cât și în Irlanda, împotriva politicilor iresponsabili. Guvernele au promis, în fel și chip, că vor opri imigrația masivă, în campanie desigur. Au schimbat rapid macazul odată ce zarurile au fost aruncate.
Politicile continuă și imigrația masivă ilegală continuă fără probleme. Mai mult, presa aservită, această portavoce a propagandei guvernului a demarat o campanie de denunțare si demonizare a protestatarilor, pictându-i pe toți cu aceeași pensulă: extremiști. Indiferent de motive, vârstă, status, ocupație, insurgenții sunt rasiști, fasciști și extremiști. Un raționament în acest fel nu ne este furnizat, întrucât jurnaliștii din toată Europa, ba chiar și omul de rând, folosesc cu entuziasm acest cuvânt, extremism, arătând spre cei care se opun unor politici care nu pot decât să dea naștere unor conflicte civile și a unui nivel de infracționalitate nemaivăzute. Autoritățile folosesc întâi grupurile loiale, de stânga, cum sunt socialiștii, progresiști, mișcarea LGBT, Free Palestine și altele sub aceeași umbrelă. Dacă aceste contra proteste dau greș, autoritățile trimit poliția, armata, forțe de intervenție. Insurgenții, protestatarii, cât și liderii care îi reprezintă sunt acuzați cu același cuvânt stupid: extremiști.
Nu știm de ce sunt extremiști, când a devenit dorința pentru o politică a imigrației responsabilă-extremism? În Occident ți se va spune că dacă vrei imigrație restricționată ești fascist sau nazist, puțini oamenii înțelegând că o imigrație controlată a fost, este, va fi și trebuie să fie normă în cam toate țările din afara Europei. Europeanului i se repetă de către politicienii, formatori de opinie, influensãri, actori, că diversitatea este necesară și de dorit, că trebuie să renunțe la istorie și mândrie etnică, apoi trebuie să practice un fel de mea culpa istorică, datorată colonialismului și sclaviei. Pentru că mass-media are efectul hipnozei în masă e greu să convingi cu argumente raționale că nu suntem datori să ne inundăm țările cu populații care, prin cultura și viziunea lor politic-culturală, detestă civilizația europeană creștină. Încercați acest exercițiu simplu, întrebați pe omul convins că guvernul și mass-media au dreptate, ce anume face ca un individ să fie extremism doar prin exprimarea unui adevăr social, cultural, politic. Răspunsurile vor fi diverse și de multe ori absente. Se va invoca colonialismul, imperialismul. Dar și acest argument este aberant, întrucât nu doar țările Europei de Vest au fost colonizatoare, ci și cele asiatice, cum ar fi Imperiul Otoman, Califatele arabe, Japonia. Însă doar Europa plătește, doar europeanului i se cere o continuă și stupidă autoflagelare. Dar oare Europa nu a plătit destul, nu a plătit prin milioane de imigranți care beneficiază de ajutor social și locuințe, tolerând extremism islamic, mii de crime și violuri?
Cam cât ar trebui Europa să mai plătească? Cât sânge trebuie să mai curgă ca să ne lecuim de „extremism”? Acum câteva zile, în Irlanda, un preot a fost ucis de câte un tânăr, care potrivit poliției fusese radicalizat și avea o mentalitate islamică radicală. Nici acest eveniment nu va putea stăvili tăvălugul imigrației, într-o tară în care a fost adoptată legea hate speech, unde cei care își exprima părerea față de aceste abuzurile politice sunt numiți extremiști și pot fi arestați pe baza unor simple opinii. Am ajuns într-un punct ireversibil și oricât de mult aș vrea să arunc vina asupra mass-mediei aservite, omul care adoptă cu atâta ușurință vocabularul și gândirea proliferată și promovată de stat este cel care bate primul cui în sicriul libertății. Iată, am ajuns și eu unul dintre acești extremiști. Cum? Povestea devenirii mele, într-un articol viitor.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
