JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – E ceva de speriat…

Da, e ceva de speriat lumea asta, zău. Unde te uiți, capete de mort, gâturi însângerate, draci, vrăjitoare, demoni, psihopați, criminali, zombii, oamenii plimbându-se cu niște cuțite în spate și topoare în cap și alte personaje malefice. Zici că a venit iadul pe pământ.

   Știu că e non-sărbătoarea Haloween, dar atâția draci ca acuma mai rar. Uite-i acolo, nu-i vezi? Pe stradă, uite-i cum umblă, pe scene, la tot felul de manifestații căutând să devoreze creiere și să consume sânge, la televizor, la microfon, în fața camerei de luat vederi. Zâmbesc, sunt serioși, dramatici, gravi, amenință cu degetul, scot limba, își arată ghearele și colții. Costumele și le schimbă după plac. Acum s-au costumat în personaje malefice. Ne vorbesc despre catastrofe și cataclisme, arată cu degetul, ne amenință și ne promit că doar ei ne pot salva. Dar pentru asta este un quid pro quo. Ar trebui să renunțăm la lucruri minore, la libertate, prosperitate și chiar securitate. Zâmbetele afabile ale demonizaților politici sunt de sezon. Acum este nevoie de frică. Au nevoie să ne fie frică. Frică de frică… Frica fricii de frică…

   Dincolo de personajele politice costumate, mai tot timpul, după ultima modă demonologică, ar trebui să discutăm puțin și despre Halloween. Dacă facem abstracție de petreceri tematice și costume, Halloween este o sărbătoare a fricii. Pentru că avem nevoie de frică. De aceea, literatura și filmele horror au avut întotdeauna succes. Am ajuns în stadiul în care avem nevoie de spaimă, ca să nu mai fim amorțiți. Halloween este un memento că nu suntem singuri în univers. Desigur, tradiționala sărbătoare Samhain ne prezenta partea întunecată a universului, forțele întunecate căror trebuie să ne închinăm și pe care trebuie să le îmbunăm. Acum mii de ani, cu sacrificii umane, în ziua de azi, cu alte sacrificii… Și îndrăciții din politică afirmă că trebuie să îi îmbunăm și să le acordăm loialitatea noastră absolută. Spuneam, de frică… Sentimentul fricii are rostul său, desigur, face parte din instinctul de conservare. Dar frica nu o confruntăm cu mai multă frică, căci atunci devenim slugile, prizonierii ei, ci o confruntăm cu virtuți, curaj și adevăr.  Frica este folositoare ca să înțelegem că nu suntem dumnezei pe pământ, dar este nocivă și distructivă atunci când pune lacăt minții, conștiinței și inimii.

   De aproape  365 de ori apare în Biblie îndemnul  „Nu vă fie frică!”. Dar cum adică, să nu ne fie frică dacă Hristos ne vorbește de demoni, iad, suferință veșnică, persecuție religioasă și ura din partea lumii? Ar trebui să tremurăm de frică. Dar adevărul este că nu pentru a ne înspăimânta ne vorbește Iisus Hristos despre război spiritual sau lumesc, despre opresiune sau persecuție, ci pentru a ne trezi dintr-un îndelungat somn, din hibernare, din amorțire. Hristos ne vorbește pentru a ne înțelepți și pregăti pentru greutăți și lupte. Hristos ne asigură mereu că El este cu noi și va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor.  Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de frică, ne-a dat unul de curaj. „Îndrăzniți căci eu am biruit lumea!” ne spune Mântuitorul, „căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.” Iată ce ne arată Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani… Astfel, adevărul nu ne este revelat și dăruit pentru a ne înspăimânta, ci pentru a ne trezi și a ne înțelepți, ca să înțelegem cum să biruim. Frica poate însemna cunoașterea, iar odată ce cunoaștem și înțelegem, frica este biruită, sau poate însemna ignoranța. Această din urmă este cea pe care o urmăresc monstruleții și monștri politici. Căci din această frică, această disperare a incertitudinii predăm armele și punem libertatea, drepturile, demnitatea și integritatea umană la picioarele puternicilor și diabolicilor zilei.

   Această este frica pe care o doresc ei, frica de mâine, frica de problemele pe care ei înșiși le creează, frica de represiune, de marginalizare și, cel mai important, frica de celălalt. În calendarele creștine există sărbătoarea Ziua tuturor sfinților. Sfințenia însă este un drum foarte greu și anevoios. N-om putea să fim noi sfinți, dar măcar să nu fim răi, meschini, egoiști căci ajungem în cele din urmă diabolici. Iar de Halloween, cum a spus odată, demult, bătrânul Goethe: „Licht mehr licht!”

 

Teodor  Constantin  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…