Imediat după actul neinspirat al premierului Câțu de a-l demite din funcție pe Ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, anumite outlet-uri media, care în trecut l-au sprijinit, atât pe el cât și partidul din care face parte, au pornit într-o operațiune de „search and destroy”, ca să vorbim în termenii militarilor americani, o operațiune de a justifica demiterea și de a distruge imaginea lui Vlad Voiculescu. Nu știu dacă Vlad Voiculescu trebuia demis sau nu, dacă poartă vina celor întâmplate recent în spitalele românești, dar ce este sigur, mass media ne-a oferit un spectacol trist. Vlad Voiculescu a fost aruncat „ad bestias”, canalul Digi24 a titrat, articol după articol împotriva lui, iar cerberul de serviciu CTP, această combinație între un dinozaur și un chihuahua, și-a întors toate tunurile către el și a început canonadă după canonadă care nu a dus la nimic, așa cum de la un timp, canonadele lui CTP nu mai duc la absolut nimic și nu își au rostul. Terenul a fost pregătit pentru „dezbaterea” dintre Vlad Voiculescu și CTP, de câteva articole părtinitoare și tendențioase, care nu fac cinste jurnaliștilor și canalului Digi.
Aceste atacuri pot întări părerea unor persoane, total neinformate, care îl acuză pe Vlad Voiculescu, ba de incompetență, de corupție, că a colaborat cu securitatea sau că părinții ar fi fost securiști. E prima dată când văd jurnaliștii Digi24 atacând cu o asemenea ferocitate și agresivitate un ministru, un politician. O astfel de operațiune de denigrare a ministrului și a celor din partidul afiliat este numită în SUA „character assasination”, adică distrugerea reputației și credibilității unei persoane, de multe ori folosind argumente ad hominem.
Ministrul a fost prezentat și este în continuare arătat ca un fel de bau bau, vinovat de toate disfuncțiile, erorile Ministerului și tragediilor recente petrecute în spitalele românești. Încolțit între Pândaru și CTP, acest jurnalist erou, fără de care am rămâne în beznă, orbecăind intelectualicește, cultural, politic și social, Vlad Voiculescu și-a păstrat calmul și a explicat celor doi, cât de bine a putut și cum a știut, situația raportării eronate a morților. În sociologie există conceptul numit „neutralitate axiologică”; investigația, studiul unui fenomen social se face fără implicarea valorile personale, emoțiilor, intereselor, afinităților. Am presupus că și în jurnalism există o astfel de neutralitate axiologică. Evident este o naivitate.
Atacul asupra fostului ministru și asupra USR PLUS, va continua, nu știm de ce, qui prodest, qui bono, dar știm cum procedează acești jurnaliști, cărora le oferim o credibilitate și le acordăm o încredere nemeritată.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
