- Hristos, cerșetorul de lângă pod…
Nu acum, nu acum… Ţine-te bine! Sunt ocupat, îți spun, sunt un om ocupat. Nu am timp acum, uită-te la servieta asta scumpă, arăt ca și cum aș avea timp? Poate mâine..
Uite o monedă. Poate mâine… poate altul trece pe lângă tine… Voi avea timp, iată o monedă, săracule.
„Dar vreau doar un cuvânt.” Nu am timp de cuvinte. Nu vezi că sunt un om ocupat? Viața este astfel încât ne face să alergăm ca niște păsări fără cap.
El doar a zâmbit, nu a spus nimic. Așa cum m-am luptat cu ziua, nu acum, Doamne, nu acum!
Nu vezi că sunt ocupat? Alerg după fericire și noroc, încerc să-mi fac un nume, alerg după bani, faimă, după fata aia în rochie roșie…
Nu acum, Doamne, uite o secundă, uite o monedă, uite o mizerie, uite un bănuț. Mâine îți aduc pâine și apă, un sandviș și o haină călduroasă. Dar nu azi, sunt ocupat, nu vezi? Timpul este stabilit împotriva noastră, nu am de dat, domnul meu…
Iisus… un cerșetor lângă pod, cămașă zdrențuită și blugi peticiți, o barbă gri și o față, se spală cu lacrimi. Din când în când, Hristos este gol, Hristos este sărac, lui Hristos îi este foame.
Pentru un cuvânt, pentru un moment de iubire și de bunătăți am trecut pe lângă el de timp și de timp și, de fiecare dată când am evitat privirea mea de la omul jalnic, mi-a zâmbit și tăcerea a rămas. Părea atât de asurzitor, ca o monedă de argint aruncată pe trotuar. Cuvintele lui încă îmi sună în urechi. Nu ai decât o oră cu mine?
Am cruțat pentru tine o eternitate…
- În timp ce tu ai budinca de Crăciun…
În timp ce-ți sorbi vinul ronish, în timp ce tu te bucuri de confortul livingului tău ciudat, de mâinile pe telecomandă, de canapeaua confortabilă din piele, aruncă o privire la omul de la docuri, la femeia de lângă parcul orașului…
Creier îmbibat în heroină… Uitați-vă la cei care au nevoie de o vorbă bună, o binecuvântare bună, o privire…
Atâta cer, prietene, fratele meu, iată-i pe nenorociții vremurilor noastre, cei pierduți, cei mereu obosiți…
Iată, am nevoie de milă…
Iată-ți sufletul zdrențuit și secat, iată-ți sufletul în zdrențe, o priveliște groaznică, cu siguranță…
Uitați-vă la Hristos, Hristos lângă pod, Hristos de pe stradă, Hristos de lângă casa de amanet, Hristos de lângă adăpost, Hristos de lângă casa de nebuni…
Întinde mâna și, din mila ta, dă și dă până când toți dăm și împărțim și ne bucurăm de buna milă a lui Dumnezeu…
Nu întoarce spatele, pentru cel ce așteaptă mila ta…
Voință la sfârșitul timpului, acele întrebări groaznice cu siguranță se pun, adevărat zic eu, pe tine nu te cunosc… Ca la Iuda… Prietene, prietene, prietene, de ce-ai venit?
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
