Homeless in Belgrade
Mergi pe stradă, târându-ți pașii. Soarele e sus, razele lui îți mângâie fața, dar mai târziu te va lovi puternic. Așa e viața, când iubirea se schimbă în silă și n-ai ce-i face. Zilele se termină, oricât ar spune prezentatorul, oricât s-ar bâlbâi costumele negre și cravatele albastre. O cafea și o țigară te vor duce până la capătul zilei și mâine vei fi mai bine, viața o să-ți zâmbească. Lapte în cafea și mic dejun englezesc, țigări și un cocktail… De la etajul doisprezece, într-un restaurant scump, o să uiți de toate și o să-ți amintești numai atât: cel ce-a fost de toți, demult, odată părăsit, nu te va părăsi nicicând. Iubește, trăiește în și prin ziua asta. Poate că fiecare trebuie să treacă prin viață, măcar o zi, singur și pierdut.
Trezeşte-te…
Ia o cafea, spală-te pe dinți, uită-te la tine în oglinda spartă și spune-ți de cinci ori pe zi: sunt arătos, inteligent și am succes; până când începi să plângi și te uiți la pumnul tău împodobit cu cioburi strălucitoare de sticlă și lipit cu sânge. Ăsta e un mod de a trăi. Sau poți să-ți spui dimineața devreme, în mijlocul navetei: nu sunt, nu sunt, nu sunt un pic de rotiță în marea mașină, un hamster pe o roată, un pui bolnăvicios în cotețul găinilor, putred, plin de rahat. Ridică-te, trezește-te, clătește și repetă, până când furia ta moare și zâmbetul ăla stupid de guler stă pe fața ta, ca și cum ar fi prins cu pioneze din alamă. Ei bine, asta e un alt mod de a muri. Sau, într-o dimineață însorită, renunță la tot: Dumnezeule Atotputernic, eu sunt nimic, un nimic glazurat cu nimic. Şi ştii ce? Nimic, nimic… Sunt de acord cu asta.
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
