JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Dizidentul ca victimă și agresor

Pentru că am intrat în noul an, noul an minunat, noul an în care va curge lapte și miere, cum nota un coleg de la Gazetă, la fel de optimist, vom avea parte de multe surprize. Surprizele pot fi, sigur, plăcute sau neplăcute. Să spunem că vor fi surprize plăcute… pentru legaliști și pentru cei care efectiv vor să dezbine țara și își doresc segregare. 

    Pentru că studiul guvernelor și statelor corupte, abuzive, tiranice, dictatoriale ne relevă multe aspecte ale luptei cu „dușmanul poporului”, „dușmanul statului” în cazul nostru, întrucât elitistii și-au manifestat fățiș ura și disprețul fără de popor este important să observăm profilul de victimă și agresor pe care autoritățile, decidenții îl conturează celor care nu se supun „noii normalități”, noilor legi (care încalcã drepturile omului și sunt neconstituționale). Este, de asemenea important de notat că fiecare regim abuziv, totalitar a avut o nouă normalitate. De fapt, este o trăsătură esențială a unui stat, entitate politică definită prin comiterea de abuzuri și atrocități. Regimul revoluționar al lui Robespierre și Danton, Uniunea Sovietică, statele comuniste, Germania Nazistă, toate au avut o nouă „normalitate” și, bineînțeles, un concept al „noului om”. 

   Așa cum spuneam la începutul articolului, dizidentul, trebuie să aibă atât un profil de victimă, cât și de agresor, iar așa cum un agresor își vede deseori victima ca pe victimă și agresor în același timp, la fel și statul abuziv îl percepe și îl arată că fiind si victimă și agresor. În primul rând, dizidenții, cei care nu se supun legilor abuzive sunt agresorii, nu respectă legile, iar aici intervine pretextul legalismului care, în afara moralei și drepturilor umane (și aș adăuga și în afara moralei creștine) nu are nicio substanță, este un concept gol care permite abuzuri. Deci, agresorul este o amenințare la adresa păcii, la adresa contractului social, agresorul este generator de conflicte și prezentat ca un factor care generează haos, o amenințare la adresa tuturor. Agresorul este „dușmanul poporului”, element „antisocial”, primitiv, medieval, ignorant, retrograd, desigur atașat de idei vechi, tradiții, religie, vinovat de „misticism”. După ce statul abuziv a avertizat prin canalele principale de mass-media această perpetuă pravda publicului și ne-a făcut conștienți de acest pericol al „oponenților”, vine momentul deconstrucției. 

   Cine sunt dizidenții, oponenții, cum pot fi combătuți, învinși și eliminați (pentru că am stabilit deja că trebuie eliminați… )? În primul rând este clar faptul că victima este degenerată, decadentă, învechită și slabă. Victima este ignorantă și stupidă, ea poate fi învinsă. Ea trebuie învinsă. În al doilea rând, victima își merită soarta, legalismul este pretextul numărul unu, apoi, sigur, își merită soarta pentru că este agresor și apoi își merită soarta ca victimă (mentalitatea crimei). Victima este un impediment în calea unei dezvoltării „sănătoase”, în calea progresului. Victima nu are fețe, nu are personalități, victima este una, figura ei este una, creionată în așa fel încât să fie urâtă de ceilalți. Toți dizidenții, toți cei care nu se supun iau, în ochii autorităților, figura victimei. Individualitatea este anulată. Victima nu mai este om, este un obiect, o anomalie, un fenomen social care trebuie marginalizat și înlăturat. Această ecuație formidabilă, acest profil al dizidenților trebuie transmis maselor, pentru că una este lupta statului, altul este conflictul civil. Mâinile decidenților este de preferat să rămână curate. Tiranul modern prefera să delege autoritatea unui călău din popor. „Spălatul pe mâini” rămâne chiar și acum, după 2000 de ani, o practică esențială, mai ales când ești pătat de sânge. Desigur, unii iau sângele drept săpun.

   Orice trimitere la comunism sau nazism este… absolut intenționată. Aș adăuga, totuși, că modul de „profiling” și de alegere a unui „boogeyman” al entităților politice comuniste este totuși nou. Dacă Germania nazistă sau America din perioada Jim Crow practicau segregare și marginalizare rasială (pe care o practică și astăzi, dar altfel și mai subtil) ideea comunismului este mult mai eficientă, toți cei ce nu ni se supun, (comunismul considera orice „burghez” un pericol mai mult sau mai puțin latent fie că era dizident sau nu) sunt „criminali, „teroriști”, „bandiții”. Chiar dacă comunismul pare că a dispărut, metodele sale rămân încă actuale și este important de notat că ideologia comunismului a pavat drumul către societatea și „noua normalitate” de astăzi. 

   De fapt, „noua normalitate” poate fi rezumată pe scurt în acest fel: încălcări ale drepturilor omului, abuzuri, orori și atrocități, în numele unei „cauze nobile”.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…