Probabil de când am deschis prima dată radioul, televizorul, după 1989 ni s-a spus că trăim într-o democrație, că țările europene, în speciale țările din Vest, sunt state democratice. Restul sunt regimuri dictatoriale tolerate sau aflate în conflict cu democrația. Același mesaj li s-a inoculat, desigur, și celor din Vest. Nu o să încerc să reiau, însă, analiza conceptului de democrație Sunt convins că asistăm la căderea, la apusul democrației promise, democrația promisă de ideologi, de politicieni și de limbajul lor lipsit de înțeles, de sens, de mass-media. Totuși, democrația a existat la un moment dat sub o formă sau alta, însă nu a fost niciodată ceea ce noi am pretins că este: acest sistem ideal în care noi, oamenii de rând, alegătorii, avem putere de decizie, o influență oarecare. În ce mă privește, alegerea unui partid, a unui președinte sau al altuia nu a rezolvat nimic, nimic esențial. Am scăpat de un partid al corupției și am primit un altul al ipocriziei, a cărui valoare principală pare a fi corupția. Au mai urmat și altele, cu dezamăgiri similare. Politicieni cu interese și scopuri contrare principiilor din paltforma partidului. Am reușit să înlăturăm politicienii PSD, au venit alții la fel de toxici. Avem un președinte în care ne-am pus speranța, o marionetă perfectă a Bruxelles-ului, Berlinului și NATO. Nu văd schimbările mari. Îmi este greu să cred că s-a schimbat ceva cu adevărat. Anul 2020 ne-arătat, în detaliu, ce înseamnă democrația, gestionarea proastă a crizei covid, crearea unor noi clase și a unor noi conflicte sociale, măsuri luate fără o analiză pertinentă, care au dărâmat economia. Am văzut ce înseamnă democrația atunci când armele statului s-au întors împotriva noastră, am văzut otrava din vorbele politicienilor și jurnaliștilor împotriva celor care nu se supuneau regulilor și legilor create peste noapte.
În Olanda, urmărind protestul fermierilor care nu vor să rămână fără avutul strâns de o viață, fără proprietăți, fără independență, să moara de foame pentru a „salva planeta”, am văzut răspunsul agresiv și violent al statului, care a răspuns prompt, încercând să înăbușe reala revoluție a fermierilor. Fermierii însă nu-și doresc să fie revoluționari, nici locuri în nomenklatură, ci doar să prevină diabolica predicție de la Davos: „Nu veți deține nimic și veți fi fericiți.”
În Statele Unite ale Americii, am văzut persecuția împotriva unui om care nu a vrut să se alinieze sau să facă compromisuri cu o clasă de politicieni corupți, criminali și degenerați, cu mâinile pătate de sânge. De la investigația așa-ziselor legături cu Rusia, care nu au avut niciun rezultat, până la raidurile în Mar a Lago, establishmentul globalist și elitist, politicienii de carieră au încercat să îl distrugă pe Președintele Donald Trump. Dar aceste ultime măsuri nu îl afectează doar pe Donald Trump, ci pe toți cetățenii Statelor Unite, cu precădere pe cei vocali care se opun unui establishment ultracorupt și a unor elite financiare care distrug America, an cu an, la nivel social, cultural, politic și educațional. Pe lângă Trump, am putea menționa și încercarea de asasinat împotriva lui Cavanaugh și amenințările la adresa lui Clarence Thomas.
Democrația nu mai există, am putea spune, dispare pe zi ce trece și, într-o bună zi, curând, o vom vedea și o vom simți cu toții. Represiunile și persecuțiile se vor intensifica. Cei mai vocali vor avea prioritate, ei vor fi distruși primii, financiar și social, apoi orice om care nu va accepta status quo-ul impus va fi aruncat la marginea societății. Orice voce care se va ridica, orice șoaptă va fi înăbușită. O vedem pretutindeni, profesori, jurnaliști independenți eliminați de pe platformele social-media sau streaming, eliminați din funcții…
Poate că există o democrație în noi înșine, dacă putem numi așa dorința de libertate și independență, toleranța față de cei cu idei și principii altfel, deschiderea spre dialog. Rămâne doar în noi, în discuțiile și ideile și valorile noastre. De acum, nu ne mai putem baza pe politicieni, clase politice și partide. Am fost vânduți și trădați. De acum, nu ne mai putem baza pe mari speranțe, jurnaliști și influenceri. În lumea lui Iuda, se pare că toți oamenii au un preț. Speranța este în noi și în Dumnezeu. Nu există salvatori acum și nici tătuci printre noi. Și poate este mai bine așa, nu am fost niciodată sclavii nimănui. Dumnezeu ne-a eliberat. Am putea începe, de acum, să fim liberi și democrați, în sensul cel mai frumos și mai adevărat al cuvântului…
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…