„Tăcerea este taina veacului ce va să fie; cuvântul este unealta acestei lumi.” Aceste frumoase vorbe de înțelepciune ale Sfântului Isaac Sirul ne învață că o singură clipă de tăcere ne poate apropia mai mult de Dumnezeu decât o mie de cuvinte. Trăim într-o epocă a zgomotului, în care vorbim neîncetat, dezbatem, comentăm, parlamentăm, conectați zi și noapte la rețele sociale, prinși într-o furtună de voci. Vocile lumii urlă în urechile noastre de dimineața până seara, iar în acest vacarm, uităm cine suntem, de ce suntem, unde ne aflăm.
Tăcerea devine grea, aproape insuportabilă, ca o pătură mohorâtă de obsesii și ruminări. Și atunci apar alte voci — nu cele din afară, ci dinlăuntru — voci care ne acuză, care ne împing dintr-o parte în alta. Dar dacă ai tăria să rămâi în tăcere, să nu fugi, să nu te agăți de vreun sunet salvator, ele se duc. Toate. Una câte una.
Nu este vorba aici despre tăcerea care fuge de adevăr sau de cuvântul necesar. Nu e despre a tăcea atunci când trebuie să vorbești, ci despre a tăcea când nu mai ai nimic de spus, când cuvintele tale nu ajută pe nimeni, nici măcar pe tine, când nici vorbele celorlalți nu mai aduc lumină, ci doar întunecă și mai mult.
Pacea nu poate fi descoperită decât în tăcere. Dumnezeu nu poate fi găsit decât în tăcere. Am crezut că-L voi întâlni în rugăciuni sau în cărți. Și acestea sunt de trebuință, dar fără tăcere, nu te pot duce prea departe. Tăcerea este începutul drumului și capătul lui.
A tăcea înseamnă a renunța la legătura zgomotoasă cu lumea, a nu mai căuta voci, ecouri, validări. A rămâne doar cu propria voce și, la un moment dat, și aceea trebuie să tacă, pentru ca în liniștea deplină să se audă vocea Lui Dumnezeu.
Cele mai mari schimbări nu vin din certuri sau din discursuri, ci din tăceri lungi și suflete arzând în tainiță. Taci și ascultă tăcerea și tot ce vine din ea…
Teodor Constantin BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
