JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – De la opinii diferite la realități paralele

   Există, fără îndoială, un microcosmos al lumilor interioare, al gândirii, al gândurilor, al ideilor, o fizică a reprezentărilor, a percepțiilor, a structurilor perceptuale atât de complexe și de interesante încât ar trebui să li se dedice o întreagă disciplină de studiu, poate chiar distinctă de cea a psihologiei.

   Putem observa cum, în ziua de astăzi, în acest context, simple opinii sau presupuneri se pot cristaliza și solidifica, de fapt, cu repeziciune devenind convingeri sj credințe. Nostimul proverb „ești ceea ce mănânci” are un înțeles și în afara nutriționismului și a gastronomiei. Suntem ceea ce consumăm. Mă refer desigur, la informație. Procesăm date și informații, probabil din primele luni de existență. Pe măsură ce ne maturizăm, se dezvoltă și se schimbă modul în care procesăm informațiile. Cu cât mai mult realitatea externă senzitivă, mediul în care trăim, par că ar căpăta dimensiuni mai mari, cu atât realitatea noastră socială se extinde. Cu cât mediul nostru și bagajul nostru de cunoștințe se extinde, cu atât am vrea să cunoaștem mai mult. Astfel, începem să consumăm date și informații, întâi nepărtinitor, imparțiali, căci uimirea și curiozitatea nu au orientări sau afinități sociale și culturale sau politice. Însă pe măsură ce anumite forțe social-culturale și psihologice, anumite influențe sunt exercitate asupra noastră, începem să filtrăm aceste informații. Lumea noastră interioară subiectivă începe să se cristalizeze. Încep să se dezvolte structuri axiologice, perceptuale, structuri ale ierarhiei. Ideile celorlalți încep să aibă impact asupra noastră, propriile noastre acțiuni și feedback-ul lor au impact asupra ideilor și opiniilor noastre.

   De multe ori, acțiunile și opiniile noastre sunt într-o relație de determinare reciprocă. Reacțiile celorlalți actori sociali, în relație cu acțiunile  noastre, pot să întărească, să sancționeze negativ sau pozitiv anumite convingeri pe care le avem. Dezvoltăm astfel structuri și mecanisme de justificare a acțiunilor noastre, în special atunci când acele acțiuni sunt imorale sau produc în noi disonanțe cognitive. Asistăm acum însă la o transformare majoră, o transformare prin care opiniile noastre devin realități, pe care noi le considerăm obiective.

   În interiorul acestor realități, nu este permisă însă libera circulație a ideilor. Nucleul acestei realități subiective cognitive este protejat de convingerile și credințele noastre. Aici își are meritul într-o mare măsură, mass-media, ea ne este de mare ajutor atunci când vrem să validăm și să solidificam anumite opinii fără prea mult efort. Bineînțeles, căutăm un input care sa corespunda opiniilor noastre, ceva care să nu creeze o disonanță cognitivă. Astfel, o opinie devine realitate pentru noi. Am eliminat orice element care ne-ar putea pune în pericol această realitate subiectivă, a percepțiilor și lăsăm numai un tip de input care o poate consolida. Când auzim vorbindu-se de faptul că fiecare are „bula” lui în care trăiește… În mare parte despre această bulă e vorba. În fapt, această realitate subiectivă este suma unor structuri cognitive, perceptuale și afective complexe. De aceea, „bula” nu poate fi spartă. Este o întreagă construcție care trebuie demolată, cărămidă cu cărămidă.

   Lucrul cu adevărat periculos aici este acest force field care nu permite intrarea și circulația ideilor și opiniilor din exterior. Individul poate lua contact cu ele, însă sunt puține șanse că el să permită interacțiunea cu aceste idei, informații, date. Psihologii Fiske și Tage ne vorbesc, referitor la motivația unui infractor, despre violență justificată, crimă justificată. Justificarea în sine nu este câtuși de puțin obiectivă. Este în mod obiectiv aberantă, însă pentru infractor este pertinentă și reală. Această justificare nu este rezultatul unei decizii de moment ci al unor îndelungate cristalizări și solidificări cognitive ale unor structuri.

   De ce i-am menționat pe Fiske, Tage și teoria lor criminologică? Pentru că teoria lor poate fi aplicată nu numai la nivel criminologic, ci și la nivelul unei acțiuni de zi cu zi, care poate părea bizară celorlalți fără justificare concretă, însă totalmente justă individului care o săvârșește. Același mecanism, în mare măsură, stă la baza multor acțiuni și interacțiuni. În cele din urmă acea justificare devine o legitimitate. Această legitimitate este o realitate socială subiectivă în sine, de multe ori distinctă de realitatea exterioară obiectivă. Este o teorie, însă consider că divizarea și segregarea nu numai socială, ci și cognitivă se datorează fenomenului explicat mai sus.

    Suntem împărțiți în facțiuni diferite, pentru că nu permitem nu numai dialogul, ci libera interacțiune cu ideile, opiniile, datele, informațiile ce vin din exterior. În concluzie, nu avem opinii diferite, nu trăim în „bule”, ci efectiv trăim în „realități paralele”, pentru că am permis din dorința de confort psihic și din teama de disonanțe cognitive, opiniilor noastre să se cristalizeze în realități distincte, paralele. Avem totuși responsabilitatea de a lua măsuri ca să nu ajungem să trăim în universuri paralele pentru tot restul vieții, pentru că oricât de separați vom fi prin lumile noastre interioare, suferința, opresiunea și disperarea ne vor aduce pe toți în aceeași celulă mizerabilă .

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…