Nu credeam să încep vreodată un articol cu o reclamă la berea Tuborg. „De Crăciun, fii mai bun “, spune reclama la Tuborg Christmas Brew, pe care nu am mai auzit-o de mult și de care, îin mod bizar, îmi este dor. Și m-am gândit, totuși ce înseamnă să fii bun? Bunătatea ca și aspect moral și poate și din punct de vedere al coeziunii sociale îi interesa pe filosofii antici, pentru noi însă este un subiect insignifiant. De fapt, bunătatea, calitatea de a fi bun a fost înlocuită cu tot felul de concepte: Să fii uman, umanist, tolerant, empatic, etic, incluziv. Că să fii bun trebuie să fii într-o facțiune, într-un partid, posedat de o ideologie sau alta. Că să fii bun, în accepțiunea de astăzi, poți să fii și rău, de fapt trebuie să fii rău. Dar ce înseamnă să fii bun, sau să fii rău? Ne „înglodam” mai tare, mai ales că ideologiile de azi, relativiste prin excelență, ne spun că binele sau răul nu sunt reale, sunt pur și simplu constructe sociale. „Pentru ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Tatăl din ceruri!” îi spune Mântuitorul nostru Iisus Christos unui om care i se adresase cu „Bunule Învățător”. Iisus nu ne prezintă un întreg tratat și nici măcar o definiție a ceea ce înseamnă să fii bun sau a binelui. Ne aratã doar că toată Legea se cuprinde în două învățături: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul Tău cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, cu toată puterea ta și pe aproapele tău că pe tine însuți .” Tot Iisus Christos ne îndeamnă: „Fiți milostivi, precum și Tatãl vostru este milostiv… Binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, rugați-vã pentru cei ce va fac necazuri”.
În toate evangheliile, mesajul lui Iisus Hristos și învățăturile Sale de a face bine sunt clare. Nu, Hristos nu ne vorbește despre semnificația aristotelică a binelui, ci ne învață cum să facem binele. Ne spune și ne arată binele încât nu există îndoială, Calea este clară în față noastră, ba este iluminată, o putem vedea fără probleme, deși este anevoioasă. În pilda omului avar care cugetă la bogățiile lui, spunându-și: „Suflete ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, veselește-te, mănâncă, bea”…
Dumnezeu îi zice: „Nebunule! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” Asemenea bogatului lui Lazăr acel „nebun” uitase de semenii lui și uitase de Dumnezeu. Singura prezenta demnă de interes era el însuși, uitase că viață sa era fragilă și efemeră, uitase că bunătățile nu erau acelea din jitniță sau hambar, uitase că adevăratele comori se strâng în ceruri. Nu încerc să ofer un fel de predică, tunând de la vreun amvon. Dacă predic cuiva, atunci îmi predic mie însumi, pentru că și eu sunt „nebunul” acela din pildă sau asemenea celui din Laodiceea, asemenea bisericii căreia Domnul Iisus Hristos îi spune prin Apocalipsă: „Pentru că zici: Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic! Și nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – că să fii bogat; haine albe – că să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi alifie pentru ochi – că să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea.“
Nu sunt diferit, dar încerc pe cât posibil să nu fiu „căldicel”. Căci Dumnezeu ne vrea mai degrabă asemeni vameșului păcătos dar smerit, nu asemeni fariseului „drept” și mândru. Și pentru că binele nu suportă niciun fel de tovărășie cu minciuna, a fi bun înseamnă și să fii adevărat, să te comporți, să vorbești astfel, să spui adevărul, să îl manifești cu toată ființă ta. Da, într-adevăr, Crăciunul este un motiv pentru care poți să fii mai bun, sau dacă nu, un motiv, un timp, un răstimp, un timp sacru. Ne spune Domnul Iisus: „Aceasta este porunca Mea: să va iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât această nimeni nu are, că sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi. (Ioan 15:12-13)”
Tot Iisus Hristos ne spune: „Dacă lumea vă urăște, să șțiți că pe Mine M-a urât înaintea voastră! Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că voi nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.”
Ne învață Domnul nostru Iisus Hristos că urii nu-i putem răspunde decât cu iubire. În ieslea în care s-a născut Pruncul Iisus, nu există ură, invidie, ranchiună, antipatii, ci doar iubire; iubire în sufletele păstorilor, în sufletele magilor, în sufletul Sfântului Iosif, cu siguranță în iubire era învăluit sufletul Sfintei Fecioare Maria, dar cea mai mare iubire radia prin Iisus de la Dumnezeu. În afara acestei iesle, la palatul lui Irod, acolo era ura, invidia, moartea. Deci, dacă Iisus Hristos este lumina lumii și a purtat cu el peste tot această lumina, poate asta înseamnă, în cele din urmă, să fim buni, să purtăm această lumina pretutindeni, să o dăruim și să nu lăsăm nicio răsuflare sau vânt să o stingă.
Stiu, știu, „învățături prețioase” care sună a predică…. Așa este, însă învățăturile nu sunt de la mine, sunt de la El. Ni le-a lăsat prin apostoli, în Sfintele Scripturi. Dacă ar veni de la mine, de la oricine altcineva, ar fi cuvinte goale, dar vin de la El, cu sângele lui, cu aur, smirnă și tămâie și cu toată iubirea Lui!
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
