Există un superb fragment în nuvela Catastrofa, a lui Liviu Rebreanu, unde un soldat austriac, de origine română, în primul război mondial, la comanda unei sectii de mitraliere, ține piept soldaților români care avansează. În cele din urmă rămas fără gloanțe se predă și cere milă plutonierului care reușește că îl încercuiască și să cucerească poziția. „Nu trage frate român, datoria!” Căpitanul îi răspunde: „Ne omorâși cinci ceasuri cu mitraliera și acuma mai zici că ești frate?” și îl lovește cu patul puștii. Soldatul, David Pop moare acolo, lângă arma cu care mai devreme omorâse pe atâți soldați români. David Pop ca și alți soldați români, cehi, slovaci, sloveni, croați, italieni juraseră credință Împăratului. Mulți alți soldați dezertaseră și trecuseră de partea armatei române, însă erau și acești soldați, asemeni lui David Pop, care considerau că loialitatea față de țară, de Împărat, de autorități este mai importantă decât iubirea de țară, decât identitatea națională. În fond David Pop lupta pentru Împărat și își făcea datoria. Masacrarea atâtor soldați români era pur și simplu o chestiune de datorie. David Pop era pur și simplu un soldat în slujba Împăratului și a Imperiului Austro- Ungar. Probabil că în viața de zi cu zi David Pop milita pentru drepturile românilor în Transilvania, poate că își dorea Unirea cu Regatul României. Totuși, el a ales să-i apere nu pe români și să lupte nu pentru România ci să își facă datoria conform jurământului depus.
Acum câteva zile am urmarit pe Twitter o filmare a unei tinere din armata americană care spunea că arma ei nu este îndreptată doar către inamici externi ai SUA ci și către cei interni, iar în cazul în care va fi nevoită, în cazul unui alt lockdown, să tragă în oamenii care refuză să respecte regulile, va trage fără mustrări de conștiință. Nu este un caz izolat. Am văzut filmări și reportaje din America de Sud, atunci când pandemia a luat amploare, unde oamenii erau somați cu arma să stea în casă, iar soldații patrulau străzile.
În fine, este un argument pe care îl tot văd și aud, în mass media, în social media, elementele periculoase trebuie izolate, iar dacă refuză să se supună regulilor, eliminate. Ei bine, atunci când auzi astfel de convingeri, te întrebi cine și în ce măsură ți-e prieten sau frate. Cred că cei mai în măsură să răspundă la această întrebare sunt cei care au fost închiși la Pitești sau la Aiud sau Gherla în anii de represiune comunistă. Și totuși, că să îți trădezi fratele, prietenii, să-i bați cu sălbăticie sau să îi omorî, sau cel puțin că să îi denunți era nevoie de o tortură cruntă și îndelungată.
Nu încerc să fac o comparație, însă observând gradul de suspiciune și turnătorie la care s-a ajuns, vecinii care se spionează unii pe alții, gata să sune la Poliție să reclame elementele anti sociale, dușmanul poporului, mă tem să nu ajungem în situația lui David Pop. Sigur fenomenul descris mai sus este prezent în țările vestice, acolo unde cetățenii dau dovadă de civism excelent și înfricoșător, o armata de David Pop gata să-și facă datoria. Oricine poate fi un David Pop, fie că este irlandez, francez, german, italian. În cele din urmă nu putem spune că David Pop ar fi fost român.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
