Dacă într-un articol anterior scriam despre „cultul marelui sleeper” și discutam despre credințele și convingerile sleeperilor, am decis să scriu și despre zeitatea lor supremă „Binefăcătorul”.
Stabilisem în același articol anterior că „Binefăcătorul” este în mare autoritatea căreia „sleeperii”, „adormiții” se supun fără îndoială, fără a îi contesta deciziile. De obicei, „Binefăcătorul” nu este numai o instituție sau o persoană anume, ci poate fi un întreg ansamblu, panteon de instituții, organizații și persoane. „Binefăcătorul” poate fi angajatorul, compania în cadrul căreia lucrează, poate fi o instituție precum Primăria, Prefectura, Poliția, Guvernul, Președintele, poate lua forma unor ministere și organizații, trusturi mass-media, mari corporații, bănci, poate fi toate aceste companii și instituții pe care sleeperul le adulează, le urmează poruncile și este dispus să demonstreze o obediență oarbă față de „Binefăcător”. Corporațiile Big Tech, Big Pharma, Big Media și statul aservit sub forma acestui quadrumvirat sunt pentru mulți sleeperi „Binefăcătorul”. El știe întotdeauna ce este mai bine pentru sleeperi.
„Binefăcătorul” dispune de o profunda cunoaștere și expertiză, însușiri care îi determina o înalta statură morală și etică. Pentru că „Binefăcătorul” îi asigură „adormitului” un viitor luminos și prosper și multă siguranță, sleeperul acceptă să îi încredințeze libertatea și drepturile sale spre bună păstrare. În percepția „sleeper-ilor” devotați, „Binefăcătorul” nu este interesat nici de exploatarea și nici de controlul, supravegherea și monitorizarea adulanților sau dimpotrivă a ereticilor. Inteligența „Binefăcătorului” este preamărită și slăvita de către sleeperi, aceștia fiind încredințați că inteligența și cunoașterea elimină orice intenție ignobilă, orice acțiune inumană, și imorală. „Binefăcătorul” emană o desăvârșită inteligență, el fiind incapabil de a face rău. Este important de menționat că atunci când, fie un sleeper sau un outsider încearcă o reformă sau aduce critici „Binefăcătorului”, sleeperii devotați vor porni o cruntă și înverșunată „contrareformă” pentru a restabili infailibilitatea și autoritatea de necontestat a „Binefăcătorului”. În aceste instanțe, sleeperii consideră că „Binefăcătorul” poate înlătura în totalitate libertatea și drepturile ereticului, mai mult, înlăturarea și eliminarea socială și chiar fizică a ereticului este benefică pentru întreaga comunitate. Adulatorul radical, fundamentalist al „Binefăcătorului” nu poate fi convins că „Binefăcătorul” său nu este, de fapt, o zeitate preocupată de securitatea, bunăstarea și prosperitatea sa. Oricât de clare ar fi dovezile, oricât de mult și de clar i s-ar demonstra că „Binefăcătorul” nu este preocupat de bunăstarea, ci de controlul lui, sleeperul va contesta, își va repeta mantrele și credo-ul său și se va izola, îndepărtându-se de eretici și apostați.
Și cum ar putea „adormitul” să creadă într-o asemenea erezie? Șocul ar fi mult prea puternic. Pentru sleeper trezirea la realitate este moartea egoului său, cea mai cumplită soarta pe care o poate avea cineva. În fond, sleeperul nu i se închină neapărat „Binefăcătorului”, ci credinței că lumea sa este eminamente roz, că autoritățile, decidenții și cei ce dețin puterea (și cu care rezonează) au în vedere numai binele lui. Fără această credință, va constata că „Binefăcătorul” nu este o zeitate paternă, ci un trickster, un mag viclean. Altfel, lumea sleeperului s-ar prăbuși, vălul templului s-ar prăbuși și ar putea vedea cu ochii săi adevărul. Din nefericire, pentru sleeperi, pentru adormiți, trezirea este un păcat mortal, iar adevărul o blasfemie, o gravă erezie.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…