JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Copacul Libertății și isteria socialiștilor de salon

Invectivele adresate în ultimul timp de către marionetele mainstream media și politicienii aserviți establishmentului, celor care s-au alăturat convoiului de camioane din Canada, iar recent celor din Olanda, scot la iveală contradicțiile și paradoxul narativei statiste și social- democrate.

Nu este deloc surprinzător că toți iluștrii șefi de stat de astăzi au aderat în tinerețe la ideologii marxiste, leniniste, trotskiste, alinskiene sau gramsciste. De la Merkel la birocrații Bruxelles, până la Justin Trudeau toți au cochetat cu marxismul și socialismul într-un fel sau altul. Acești „champagne socialists” sau bolșevici de salon, după moda franceză și laburistă britanică sunt, desigur, epitomul ipocriziei și demagogiei politice, declarând sus și tare că preocuparea lor este pentru clasa muncitoare, pentru minorități și pentru cei mai puțin privilegiați, încetul cu încetul se concentrează mai mult asupra unei autorități a statului și creării conflictelor. Dacă înainte erau „bleeding hearts liberals” și își manifestau simpatia și empatia față de clasa de jos, acum cataloghează orice mișcare socială, orice revoltă direcționată împotriva statului drept populism, primitivism, inconștiență, ignoranță. Aceste manifestări de demagogie bolnavă, patologică sunt moștenite de la mentorii lor ideologici. Unul dintre lucrurile care m-au frapat atunci când am citit „Jurnalul Bolivian” al lui Che Guevara au fost aceste simptome de demagogie și ipocrizie politică. Atunci când un țăran bolivian, care aproviziona cu hrană mica gherilă a lui Che, i-a cerut banii să cumpere animale ca să își poate hrăni familia, Che Guevara nota îngrijorat că „Pedro are înclinații capitaliste”, că nu se mulțumește cu ceea ce are deja. Pentru că marxiștii și în general susținătorii, teoreticienii și aderenții oricărei ideologii totalitare creează profiluri ale claselor și categoriilor sociale și ale indiviziilor care se încadrează în acestea, atunci când aceștia se opun sau „deviază” sunt automat marginalizați și excluși din noua și glorioasa societate socialistă.

Am mai scris într-un articol precedent că totalitarismul, ideologiile în mare parte sunt un pat procustian. Cine nu se potrivește măsurătorilor este „reeducat”. „Omul nou” nu se naște așa, ci devine astfel cu ajutorul Partidului și al tehnicilor de reeducare. Deși regimurile social- democrate, statiste și globaliste despre care vorbesc nu sunt comuniste, în adevăratul sens al cuvântului, sunt poate mai subtile, ideile au rămas aceleași. Marginalizarea deviantului se face astăzi altfel, nu prin înfierarea Partidului, nici printr-o Pravda ineficientă, ci prin mainstream media. Conform lui Saul Alinski, mentorul și guru al multor „champagne socialists”, „ridiculizarea este o armă puternică”. „Alege-ți ținta, paralizează, personizează, polarizează” este una dintre regulile sale.

Un exemplu bun in acest sens, este campania mainstream media în S.U.A împotriva alegătorilor lui Donald Trump, iar în extenso împotriva oricărui sceptic care are îndrăzneala de a gândi fără proptele ideologice. Non-argumentele venite din partea acelor „talking heads”, din partea celebrităților și cititorilor de promptere sunt în abundență. Ignorant, stupid, învechit, white trash, rasist, fascist sunt trăsăturile folosite pentru a crea profilul alegătorului sau al republicanului anti-sistem. De fapt, aceleași atribute au fost folosite pentru a crea profilul britanicilor pro-Brexit. Desigur, aceste argumente nu au niciun fel de temei, nicio logică, nicio rațiune, așa cum nici „element anti-social” sau „dușman al poporului” nu au niciun fel de structura logică să le susțină. Dar nu contează cine are dreptate, ci acela care este mai vocal și mai zgomotos.

Cuvintele marilor outleturiuri media sunt alese cu atenție: „invazie”, „rasiști”, „vandali”, „comportament amenințător”… Toate pentru a condamna Convoiul Libertății, împreună cu Justin Trudeau, care de altfel a părăsit capitala înainte ca Freedom Convoy să ajungă în Ottawa…. O simplă analiză de conținut ne poate arată tonul deloc imparțial al marilor trusturi media și încercarea de cenzură. Protestatarii din Convoiul Libertății reprezintă clasa muncitoare, proletariatul, iar lupta lor împotriva unor legi abuzive, total nedemocratice, este justă și justificată. Contrastul este șocant. Clasa politică și acești socialiști de salon au rămas fără argumente valide. Poate de aceea au decis să se distanțeze și să trateze cu dispreț oamenii de rând care au hotărât, într-un moment de nativitate, să le acorde încredere.

Sunt cunoscute răbufnirile unui Juncker sau Schultz cu privire la „prostimea ignorantă și neglijabilă”, masele de ignoranți care nu știu nimic și cărora nu trebuie să li se acorde atenție. Dar la un moment dat „masele de ignoranți” se trezesc la realitate și se organizează,  în timp ce socialiștii de salon se retrag în carantină, fie ea din cauze medicale sau politice. Deși intențiile protestatarilor (atât în Canada, cât și în majoritatea țărilor din Vest, unde acum democrația este doar un concept gol, este doar simbolică și decorativă) sunt pașnice, iar doleanțele lor juste și întemeiate, așa cum spunea Thomas Jefferson, „din când în când copacul libertății trebuie udat” cu sânge sau cu lacrimi și este de preferat să fie udat cu sângele și lacrimile tiranilor, fie ei dictatori sau socialiști de salon.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…