JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Cine a dat primul cu piatra?

Cine să fi fost? Cine a ridicat prima dată pumnul? Ne spune Geneza că ar fi fost Cain, cel care prima dată a vărsat sângele fratelui său. Și de-atunci am cam pierdut socoteala. Ne-am oprit pentru un moment în veșnicie, când Iisus Hristos ne-a arătat  că pietrele  sunt păcate și păcatele noastre sunt pietre. Cine a dat primul cu piatra? Cine are dreptul de a da și a riposta? Unde e agresorul și care este victima?

   Citeam acum o săptămâna un articol al colegului meu de gazeta, Pompiliu Alexandru, un articol „revoltător”, absolut „scandalos”. Dezbătând dihotomia practicată în abordarea conflictelor de azi, concluzia dumnealui era că victimele adevărate sunt cei care nu fac decât să sufere. În afară de aceștia, de adevărații nevinovați, victimizările sunt arme în mâna agresorilor de tot felul și din toate facțiunile și taberele. Desigur, am descris în linii mari, vă recomand călduros să îi citiți articolele, pentru că, așa cum am spus, dă dovadă de o perspectivă și o gândire „revoltătoare, de neiertat”. Pe scurt gândire liberă și critică… Îndrăznește să gândească, să propună noi paradigme, ceea ce în epoca noastră iluminată este ceva de nepermis. Gazeta noastră, o pot spune fără nicio intenție de laudatio, e una dintre foarte puținele outleturi media care permite, nu, mai mult, încurajează gândirea și exprimarea liberă. Gândire care devine un fenomen din ce în ce mai rar.  Întrebam, la începutul articolului, retoric desigur, cine a dat cu piatra și nu doar cine, ci unde, când și de ce? Din acest motiv, am făcut și digresiunea de mai sus. Poate că punem întrebările greșite. Știu, este o absurditate, ceea ce sugerez, totuși, dacă am sta să ne întrebăm astfel?

   În orice situație conflictuală sau conflict cu care ne confruntăm, căutăm pe ascuns sau fățiș, vinovații. Asemeni unor detectivi încercați vrem să știm  cine, unde, când, cum,  în ce fel și de ce?  Problema este că unii jurnaliști și oameni politici nici nu mai vor să afle răspunsul la aceste întrebări. Știu deja ei, cum, când, unde, cine și de ce, foarte bine. „Uite, ăla e vinovatul! Îl vezi? Îl vedeți, mă? Ăla e vinovatul! Pune mâna pe el! „

   Dar, dacă nu este nimeni vinovat? O fi diavolul, o fi Dumnezeu…. Căci, pentru mulți, Dumnezeu este cuiul în care agățăm haina grea a vinovăției atunci când meschinăria ne-a deşelat şi nu mai avem umeri puternici. Dar dacă suntem cu toții de vină? Dar dacă sunt ei, cei a căror carieră politică este asigurată de votul celor mulți și ignoranți și de venalitatea celor lacomi și îndestulați? În conflictul Hamas-Israel, conflict care a depășit de mult în rating războiul ruso-ucrainean, jurnaliștii mainstream și de trust s-au fâțâit dintr-o parte în alta a mapamondului, căutând să dea vina pe unul sau pe altul, căutând victime, de parcă victimele nu ar fi evidente, la vedere, arătând cu degetul, strigând precum strigă din pământ către Cain, sângele lui Abel, sângele fratelui ucis. Ei sunt vinovații, gurile care urlă din televizor, jurnaliștii vânduți, politicienii de carieră, specializați în minciună, amăgire, delațiune, furt, trădare, vânzare de frate și de țară, cei cărora le sclipesc ochii atunci când cad  bombe și aud de război, atunci când curge sângele celor nevinovați.

   Cine a aruncat primul cu piatra? De câte ori, când și cum? Nu știu. Să ne ferească Dumnezeu de o asemenea socoteală!

 

Teodor  Constantin  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…