Ne place să trăim, in general, cu iluzia că facem parte dintr-o societate liberă, democratică, tolerantă, deschisă, că libertățile noastre și drepturile noastre sunt protejate, că statul, armata, Uniunea Europeană, Ursula van der Leyen, NATO, SUA ne protejează și că suntem la căldură.
În această ambianță amniotica, în acest lichid amniotic geopolitic și social evităm să ne gândim la momentul iminent și inevitabil extra utero, momentul în care toate iluziile noastre, această structură va cădea, ne va zdrobi, se va face țăndări până la ultima cărămidă. Semnele declinului sunt clare. Preferăm însă, de multe ori, să închidem ochii și să înotam fericiti prin uterul realității noastre subiective, prin paradisul iluziilor noastre. Presupun că, periodic, fiecare generație a avut de înfruntat realitatea istorică. Cei din perioada interbelică au trebuit să se confrunte cu traumele, tragediile și distrugerile cauzate de cel de al II-lea Război Mondial, cu noua ordine politică instaurată în Europa ca urmare a războiului, comunismul, iar mai târziu cei care erau plini de speranță, văzând căderea sistemului comunist, cu realitatea că „noua” clasă politică este în mare parte vândută.
Unul din semnele îngrijorătoare ale oricărui declin, ale oricărei ere definite de haos, este cenzura. Arderea cărților, distrugerea și interzicerea lor a fost o metodă esențială în a asigura succesul propagandei și a spălării pe creier. Nu am ajuns, încă, la librării vandalizate și cărți arse, însă observăm cum anumite categorii de cărți dispar din librării. Cărțile complexe, științifice, tratatele științifice, apoi cărțile controversate, până la clasici, dispar din librării. Motivul invocat este acela că anumiți cititorii pot fi ofensați sau că o carte sau altă nu este incluzivă. Un caz cunoscut, recent la Universitatea din Northampton, romanul distopic „1984” al lui Orwell a fost etichetat ca „posibil ofensator și șocant”, iar studenții au fost avertizați printr-un trigger warning. Cărțile, desigur, nu reprezintă singurul front pe care se duce acest război ideologic. În Statele Unite și în Canada, sunt cunoscute cazurile în care studenții au cerut interzicerea unor dezbaterii ținute de intelectuali, jurnaliști, scriitori precum Jordan Peterson, Gad Saad, Dave Rubin, Douglas Murray, Candace Owens, Steven Crowder, Ben Shapiro, de altfel cu toții eminamente liberali.
Noua stânga, din nefericire, din lipsă de argumente recurge la invective și insulte și, nu de puține ori, acești intelectuali liberali, echilibrați au fost etichetați în mod absurd ca naziști, indiferent de afinitate politică sau etnie. Unul din cazurile controversate de cenzură și epurare este cel al cântărețului american Neil Young care a cerut eliminarea faimosului youtuber și om de radio Joe Rogan, de pe platforma Spotify. Neil Young a devenit cunoscut în anii 70-80 ca militant pentru drepturile și libertățile civile, un hippie liberal, vocal și vehement împotriva nedreptăților săvârșite de sistemul politic american împotriva minorităților.
Dacă acum 50 de ani Neil Young era un simbol al dreptății, al compasiunii, acum este un simbol al ipocriziei. Neil Young nu a fost deranjat nici de măsurile abuzive din pandemie, nici de abuzurile Big Pharma, ci de faptul că Joe Rogan a răspândit informații greșite atunci când a vorbit de tratamentul cu ivermectina și succesul acestui tratament. Suprinzător, platforma Spotify a refuzat să aleagă între cei doi și i-a transmis lui Neil Young că este liber să se retragă de pe platforma
. Podcasturile lui Joe Rogan sunt cunoscute și apreciate de zeci de milioane de oameni datorită discuțiilor complexe, argumentate și profunde cu specialiști, oameni de afaceri, experți, oameni care excelează în domeniul lor, cum sunt Elon Musk, Edward Snowden, doctorul Robert Malone, Jordan Peterson. Deși adepții acestei mișcări, acestui cult „Cancel Culture”, care propune cenzura ca soluție pentru orice problemă, au cerut eliminarea lui Joe Rogan, audiența uriașă și loială a comediantului și youtuberului a făcut acest lucru imposibil. În general celebritățile care se aliniază establishmentului, sistemului și mainstream media sunt protejați și sprijiniți de grupuri de interese, clasa politică, lobby-uri.
Joe Rogan și toți ceilalți jurnaliști și intelectuali independenți și onești au sprijinul oamenilor de rând a căror voce a fost ignorată mult prea mult. Victoria lui Joe Rogan nu este o victorie personală. Este o revoluție a oamenilor de rând, a maselor care transmit astfel clasei politice corupte, noii stângi, „elitei” politice că încercările de cenzurare și epurare ideologică sunt tehnici vechi, nu au sorți de izbândă și nu fac decât să le arate caracterul slab, corupt și tiranic, din ce în ce mai clar și mai vizibil.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
