Viața e viață și e prețioasă și trebuie s-o trăiești. Și trebuie să fi optimist și să iei totul ca pe un dar. Nu tot ceea ce faci în viață trebuie să fie planificat și să aibă un sens. Uneori planurile și dorințele tale se pot schimba într-o clipă și o să fi lăsat cu ochii-n soare și nu o să mai ai timp să te redresezi. Și e posibil ca viața să ia o altă întorsătură și să se schimbe și să te schimbi și tu și personalitatea ta și structura ta și multe lucruri din jurul tău.
Mulți mi-au zis să-mi trăiesc viața relaxat și inteligent. Să nu disper, să nu fiu agitat și stresat și să-mi rezolv problemele liniștit chiar și atunci când sunt în criză de timp, ca să iasă totul bine și frumos. Prima dată a sunat prostesc acest sfat, am crezut că e ceva complet nebunesc și aiurea și că nu pot exista persoane care să practice acest ritual. Apoi le-am dat dreptate, mi-am dat seama de unele lucruri și a fost ceva binevenit pentru ființa mea trecătoare.
Mi-am dat seama de un lucru: controlul ne disperă și ne omoară, că nu putem trece prin viață ca niște roboți controlați de un anume program și că ar trebui să mai deviem câteodată de la drumul principal și să găsim poteci care să ne ducă la fericirea și liniștea sufletească. Controlul e foarte bun, dar nu în orice situație, cel puțin așa cred eu, și mă lipsesc de el uneori și las lucrurile să treacă prin fața mea în mod natural și nu intervin. Am realizat că sunt fericit atunci când nu îmi trăiesc viața urmând o listă prestabilită și că toate au o rezolvare când lucrezi liniștit.
Oscilez între liniște și lenevit în pat citind, jucându-mă sau pur și simplu stând degeaba. Și mă gândesc uneori la ziua de mâine, la un viitor job și la stabilitate, la anumite nevoi personale. Am realizat că e greu până descoperi unele lucruri despre tine și viață, e greu să descoperi ce om ești și care sunt dorințele tale reale. Uneori invidiez persoanele care eu o țintă fixă și care știu precis ce urmează să facă în viitorul apropiat. Poate că ele văd deja cum decurge totul și găsesc rapid soluții eficiente pentru problemele lor. Pentru ceilalți… fiecare bătaie de vânt e o sursă bună de inspirație în viață. Ei se schimbă repede și poate că au o viață simplă, ordinea nu-i o calitate vieții a lor. Am învățat să iau fiecare lucrușor, fiecare sfat și să-l păstrez și să-l folosesc în viață. Am adunat multe și chiar mi-au fost de folos.
Copilăria a fost ușoară și poate că mai sunt și acum ceva semne care ies câteodată la iveală. Atunci credeam cu ușurință în lucruri care acum sunt imposibil de realizat. Credeam cu tărie în tot și doream și visam la lucruri miraculoase. Acum ne e teamă să nu fim dezamăgiți și ne îndoim de alegerile noastre. Ne umplem capul și sufletul de calcule, ne e teamă de înfrângere și ne gândim la tot felul de prostii care ne influențează.
Există în fiecare om o agitație sufletească, un zbucium, un tumult. Unii îl păstrează ascuns, alții îl scot la iveală pe obraji sub formă de riduri timide, alții vor să-l ucidă cu pastile și tratament ieftin, alții poate că îl scriu prin cărți sau prin articole destul de interesante. Există în fiecare dorințe ascunse, vise neîmplinite și stres, dar există de asemenea pace, iubire și frumusețe, există multe vise împlinite și scopuri bine realizate.
Există în viețile noastre anumite zile liniștite, zile de repaus, de o calmitate superioară. Ele sunt exact ca momentele acelea din filme în care totul rulează liniștit, când nu se întămplă mare lucru, când actorii iau o pauză de la conflict. De multe ori credem că dacă stăm așa pur și simplu, viața trece pe lângă noi și ne pierdem timpul. E fals. Zilele în care stăm și nu facem nimic sunt zile care ne aduc mai aproape de noi, de ceilalți, de sufletul nostru, de focul nostru interior. Zilele în care nu facem nimic sunt zile bune și au importanța lor aparte în viață. Sunt zile ce-și pun amprenta în sufletul nostru și trebuie trăite la fel ca cele normale, cu aceeași intensitate.
Așa că nu trebuie să ne îngrijorăm ci trebuie să luăm toate lucrurile din viață ca pe un dar, pentru că toate au un scop și o anumită importanță, până și zilele în care stăm degeaba.
ALEXANDRU MARIUS DINCĂ este elev în clasa a XII-a D, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște și e tot mai aproape de BAC 2014…
Facebook
WhatsApp
TikTok
