1.
din ce-oi fi tu făcută
de se răstoarnă cerul
cînd treci pe stradă mută
și ceru-ți dă onorul
(wawpariție)
2.
din ce ești tu făcută
de mi te pierd mereu
de ce cînd spun ascultă
te uiți la mine greu
de ce cînd vorba-ți rară
cu glasul apăsat
mă umple mă-nfioară
mă lasă-nduplecat
de ce îți sînt rob ție
și cărui sfînt te-nchini
cînd noaptea mă sfîșie
`ntre sînii tăi cei plini
(`ntrebare)
3.
stă fluturele la masă cu mine
îmi bea din pahar și-mi zice străine
nu vrei să-ți ghicesc în palma ta stîngă
oricum nu contează mereu îs pe lîngă
sau pune pe dreapta un fagur de miere
și-o cană cu vin în apropiere
o să îți spun de ce n-ai aripe
de ce nu lași noaptea să se înfiripe
de ce sînt un fluture orb
de ce duhul din tine îl sorb
de ce bate vîntul
din ce e cuvîntul
(la un pahar cu fluturul)
4.
iubito hai să mai tăcem puțin
și-n timp ce-mi torni amarul vin
să te privesc pe îndelete
și mîinile-mi să-ți cearnă lin
părul tău negru și senin
cu moi mișcări încete
(imaginare)
5.
ea s-a întins tăcută
pe patul alb de-argint
și îngerii-o ascultă
povestea-i de demult
pe sînu-i trandafiri
de-un roz ciudat aparte
pe frunte amăgiri
despre un prinț departe
de oricare simțiri
așa-ncepu balada
bătrînul trubadur
apoi se-nchise lada
poemelor d`amour
(să zicem)