1.
mă obosești iubito
ai cearcăne de vin
din ochi îți curg otrăvuri
pe gura mea și-un spin
ți-e mîna toată
cînd mă mîngîi alene
pe-obraz cu dulce
sarea-ți și-apoi
cu lungi balene înoți au revoir goodbye sfîrșit
prin trupul meu slăbit
de-atîta dor de tine
trezește-te și spune-mi
(feericul coșmar)
2.
acum e timpul să dormim
pe perne de cuțite
tu în povești de frații grimm
eu în cucutele strivite
ți-atinsem sînii pe-ndelete
numai în vis amăgitor
treceau toți corbii-n lunge cete
și croncănind în cor
numele tău pînă la ceruri
mi-l aminteau amețitor
în coapse-n podul palmei
în stînca de sub stele
acolo unde tainei
i se mai nasc zăbrele
(dor)
3.
lăsasem umbra ta pe un perete
să-mi țină și de foame și de sete
cum numai umbrele știu să o facă
de pîinea ar fi pîine și apa ar fi apă
lăsat-am umbra stînd în întuneric
și m-am căit fiindcă n-am fost vrednic
să-i spun în față simplu te iubesc
mă iartă dragă umbră acuma zugrăvesc
(cai vezi pe pereți)
4.
atîta de octombrie e în privirea ta
deși septembrie ne toarnă-n vene
must dintr-un strugure de cacealma
prea dulce de a fi păstrat în damigene
atîta de departe-ți este mîngîierea
deși stăm strînși în brațe și o lene
ne ține-n loc mai galbenă ca mierea
cu care te voi unge peste tot alene
pe coapse sînii-ți albi și pe sprîncene
ca-ntr-un tîrziu cînd o să devenim aievea
să-ntoarcem pagini din poveștile eterne
(începutul poveștii fără de sfârșit)
5.
de-ai fi aici ți-aș săruta petala
ce ne-a rămas de astăprimăvară
și te-aș minți frumos și alandala
că lumea s-a născut intîia oară
cînd te-am atins așa-ntr-o doară
tu te-ai uitat umbros fără sfială
la pantalonii mei legați cu sfoară
și ai zîmbit anapoda și-abracadabră
e mult de-atunci acuma este vară
albinele în stupi fac numai ceară
(la joacă)