1.
conturul ți-l cuprind în gînd
ca să te simt mereu aproape
cu ochii-nchiși și bîjbîind
să te sculptez numai din ape
ciudate umbre iarăși ne despart
și ne împart în sute de fărîme
în timp ce nemurirea stînd de cart
ne-adună iar ca iar să ne dărîme
te știu acolo de parcă-ai fi aici
în gara mea cu trenuri deraiate
aștept să te ating să mă atingi
iubita mea de dincolo de noapte
(aproape vis)
2.
e de ajuns un cuvânt
și clovnul doar stând
te face să plângi alandala
alabala portocala
cuvântul acela nu știe
că e cuvânt dar hai fie
e de ajuns să-l rostești
atenție făr’ să roșești
închide ochii și spune
cu rondul de buze anume
și să termini cu litera A
cuvântul ăla e HOPLA
(amintire din circul în care doar o dată am fost)
3.
o să fie un carnaval trist
lumina va cădea lent
peste groapa cu îngeri
o doamnă tu eu numai decent
și-n așteptarea fericirii
ne-om pune piedici jucăușe
eu pălărie și joben
iar tu drapată-n pescărușă
furnici de zahăr ne-or cuprinde
într-un balet de debussy
tu visătoare la brunhilde
iar eu un biet eric satie
cînd zorii vor muri de bătrînețe
ne-om transforma în sorbituri de vin
și le vom bea pe îndelete
mai albă tu iar eu tot evergreen
(eva luare)
4.
voiai să mă iubești în tren
într-o cutie verde de mătase
și cumpărai bilete fără gen
de la regizori fără oase
să mă ademenești într-o cușetă
fără cearceaf și fără flori
în care îmbrăcată în subretă
să-mi arăți sînul uneori
ți-am cumpărat pe dată o drezină
din oase vesele cu hrean
ce-o să ne ducă-ntr-o palestină
tu mama lui isus eu licean
(din mahalaua domnișoarei x)
5.
a împietrit o floare albă sub penel
în ochii tăi adînci se lasă întuneric
se doarme mut în gheața din castel
ceasul se-oprește timpul este sferic
e mult de cînd pe brațul tău
trecea o rază albă de lumină
mai știi cum ne-aruncam în hău
eu vîrcolac tu numai vină
în lumînări albastre o să ne prefacem
îmbrățișați ca unul ne vom topi alene
o să uităm de toate apoi o să ne ștergem
din poza-ngălbenită de-atît amar de vreme
(neterminare)