JI-PISME DE VINERI – Puiu JIPA: DESPRE PLOI ȘI AMANTE

Drumuri, drumuri, drumuri.
Oameni, oameni, oameni.
Discuții, discuții, discuții.
Târgoviște, Ploiești, București, Târgoviște. Ăsta a fost traseul meu acum câteva zile. Întâmplător numai cu ocazii, cu „ia-mă nene” sau cu autostopul, dacă vreți.
Conform norocului meu chior, ploua. Din Târgoviște, după 20 de minute, mă ia o furgonetă. Loc în față, căldurică, șofer vorbăreț. Aflu până la Răzvad că are doi copii acasă la Pitești, nevastă la muncă în Italia și o amantă la Ploiești și alta în Focșani. Mi-era cam somn, dar omul avea ceva umor. Îl întreb cum se descurcă cu situația. „Simplu, lunea, miercurea și vineri îs la Ploiești, marțea, joia și sâmbăta la Focșani. Cu copiii stau duminica.” Îl întreb dacă nu e greu. Zice, zâmbind, că nu. Îl întreb și de nevastă. „Hă, hă!!! Și ea are un amant. Tot român. Dar i-am dat voie, că ea aflase prima de amantele mele!” Și începe o poveste alambicată și haioasă despre momentul revelației înșelării… Prea lungă să o… reproduc… Dar cu un final apoteotic: „Domnule, să nu înșeli, ca bărbat, primul, că nevasta se prinde și te face surcele cu câți vrea ea. Las-o pe ea să te-nșele prima, că după aia, dacă afli, devine mielușea!”
Ploiești spre Târgoviște. Ploua, conform mai sus amintitului meu noroc chior. După 20 de minute o Dacie sărită de ultima bătrânețe binevoiește a mă lua. „He, he, nu prea vă ia lumea pă ploaie, că i-udați canapelele”. Pensionar pe caz de armată, cum singur a mărturisit. Iar monolog, iar nevastă, iar amantă. Hopa, îmi zic, or fi vorbiți toți șoferii azi? Da, se ducea la amantă. Nevasta nu-i făcuse prăjitură și omul, de supărare, plecase să se dedulcească. Îl întreb, normal, cum se descurcă. După tot felul de combinații lingvistice cu aer cazon (nevasta-i ca plantonul, trebuie să stai până ți se termină, dacă ai nevastă guralivă mănânci pâine cu salivă, etc.) omul decretează solemn, pe la Casa Scânteii: „Bre, la vârsta mea, dacă amanta nu știe numărul de telefon de la nevastă, înseamnă că sînt prost. Dacă mi se face rău, trebuie să știe nevastă-mea, neapărat. Și știi de ce? Fiindcă mi-a fost mai întâi mie amantă, de două ori, când era căsătorită cu doi colegi de-ai mei, dar pă rând. Ăia au murit, dar face nevasta asta a mea niște înmormântări… cu fanfara regimentului, cu salve de tun, de pușcă… Și mai face, bre, niște parastase, te lingi pe degete!”
București spre Târgoviște. Poate vi se pare ciudat, dar am noroc la ploaie, sunt ploieștean, de!
… povestea devine cam lungă, dar știți ce? O să o continui mâine în CULTURA DE SÂMBĂTĂ, supliment în care veți citi lucruri cu mult mai interesante decât poveștile mele…
Pe mâine, deci…