Aș fi vrut să scriu azi o invenctivă la adresa edililor orașului, pe care am postat-o pe o rețea de socializare, adică asta:
„Aș fi vrut să încep cu cuvîntul: „stimați”.
Dar… nu!
Penibililor, înguștilor, amărâților în ale politicii, pseudoedililor orașului Târgoviște: sînt atât de mulți câini pe stradă, atât de flămânzi, atât de mușcători, atât de urât mirositori, atât de turbați încât vă văd pe voi, vă văd lătrând, ahtiați după îmbucătura uriașă de azi și acum, puțind a parfum de 2 bani, turbați când vi se-arată osul, mușcând în loc să gândească, salivând după un comision la colțul străzii… Da, sunteți și voi în patru labe… dar câinii sunt nevinovați…”
Aș fi vrut să scriu despre mașinile unor dobitoci, parcate pe tot trotuarul, încât trebuie să ocolești pe carosabil, unde alți dobitoci conducători auto te claxonează fiindcă le stai în cale. Și nici poliția care patrulează nu face nimic.
Aș fi vrut să scriu despre pseudofestivalul berii de zilele trecute unde mâncarea se strica la soarele de 42 de grade, dar era refriptă, unde praful și mizeria se vedeau la tot pasul. Controale sanitare, canci!
Aș fi vrut să scriu despre lăudăroșenia Primarului în legătură cu o parcare asfaltată. Se vor aduna și acolo câini proaspeți. Dar trotuarele pavelate sunt pentru proștii de pietoni, așa că hai să ne dăm mari cu asfaltul de sub roți.
Aș fi vrut să scriu despre repararea de mântuială a trotuarelor Bulevardului cu castani, dar știu că eroicii edili ghiftuiți de prostie nu calcă cu piciorul pe stradă.
Aș fi vrut să scriu despre starea jalnică a Pieței de la Sala Sindicatelor, dar mi-e teamă că s-o găsi un consilier cu patru clase, dar cu „A Classe”, să-mi dea în cap cu una din miile de bucățele de marmură răspândite pe jos.
Aș fi vrut să scriu despre cât de kitsch-os sunt „împodobite” multe sensuri giratorii ale orașului. Dar până caută consilierii cuvîntul kitsch în dicționar, vine iarna…
Aș fi vrut să scriu despre afișele și bannerele de la vechi alegeri care încă mai stau lipite de stâlpi, sau flutură haotic.
Aș fi vrut să scriu și despre ciorile care împânzesc centrul, care lasă mizerie, mizerie pe care o luăm pe tălpi și-o ducem în case.
Dar nu, n-am să scriu nimic din toate astea. Pentru că am impresia că cei ce ar trebui să citească nu o vor face în veci. Pentru că ei se cred veșnici. De fapt sunt niște nimeni vremelnici.
Citeşte şi JI-PISME DE VINERI – Puiu JIPA -DACĂ E HAOS, MĂCAR SĂ FIE ORDINE
JI-PISME DE VINERI- Puiu JIPA: CINCI ANI
JI-PISME DE VINERI – Puiu JIPA: SĂ TRĂIM. BINE?
JI-PISME DE VINERI – Puiu JIPA: COPILUL CĂPITANULUI EMY GRANT
JI-PISME DE VINERI: Vara lui omienouăsuteșaptezecișitoamna
Facebook
WhatsApp
TikTok
