JI-PISME DE DUMINICĂ – Puiu JIPA – Cinci

1.ești
muzeul în care m-am născut
și din care niciodată
(tu)

  1. ce-ți mai face miracolul
    oracolul
    cu care mă-mbiai la cafea
    și lichior de
    nu mai știu ce
    știu ce urma să urmeze
    un sărut din ce în ce mai grăbit
    pentru o despărțire
    vegheată de părinți
    oblici și ei
    oracolari și ei
    mînăstirea te mînca
    pînă la jartea
    pînă pe balcon
    oblu și el
    și fumam pe rînd
    o țigară
    cu filtru dubios
    cu miros de parfum
    de pe sînul tău copilăros
    coboram la parter
    între nuc și cireș
    vecin cu bordura primită de ziua ta
    îndoielnică și ea
    pe care scriam mari dorinți
    cum ar fi
    mai lasă-i dracu de părinți
    și mută-te în mintea mea
    de catifea
    că miracolul
    cît oracolul
    mai avea puțin
    mai avea nu avea
    era acolo
    întrebări
    pe asfalt
    pentru lăptar poștaș geamgiu fiarevechipehainenoi sifonaru ioșca hingheru
    și cîntam pe bordurile albe și negre ca pianul cu placă de stejar
    de 1 mai și 23 august
    mulțuuumiiiim din inimă
    pe ritm de john lee hooker
    dimineața
    cînd îl sfîrșeau pe cornel chiriac
    și nu știam cît de rași în cap puteam fi
    că-n oracol scriam cu inocente inconștiente litere
    europa liberă de ce vrea
    mușchiul și lichenul nostru
    apoi buzele noastre se lungeau
    pînă la ușa mea
    unde cafea
    și vodcă din debara
    mama pleca tristă să-și vadă de servici
    care nu putea fără un pic din
    cîtă puțină era
    și ne așezam în camera mea și
    aproape că așteptam
    să ni se întîmple ceva

(adineauri demult)

 

  1. am adormit un pic era lumină
    demult dormeai cerul pătrat
    umblai prin rochii-am adăstat
    pînă mi-ai devenit din nou străină
    (ciudat)
  2. atît de mică-i mîna ta
    încît in ea ar încăpea
    o noapte albă o lalea
    și asta dacă nu cumva
    ai fi un fel de-altcineva
    ți-s ochii lacrimi de ismir
    din care domnul trandafir
    cu ghilimele din shakespeare
    punea la butonier-un fir
    de năluceală-n glasspapier
    și vrei s-auzi doar rime rare
    de prin cîmpiile stelare
    tarkovskiana ta mirare
    a cui o fi a mea e oare
    oglinda-ți naște oglinjoare
    (din mahalaua cu palton)
  3. sînt iar furnici pe stradă
    ne întîlnim mai rar
    la cîte vreo paradă
    sau doar în calendar
    ai un surîs mai veșted
    mă-ntrebi dacă mai beau
    m-apuci ușor de deget
    eu îți răspund pe șleau
    că beau ca însetatul
    născut doar pentru-a bea
    și te întreb de patul
    ce noaptea ne prindea
    în ale lui veșminte
    din care nu ieșeam
    decît spre luare-aminte
    că încă respiram
    și încă îți văd sînii
    și pîntecul și totul
    și-ncheietura mîinii
    ba chiar mai sus și cotul
    văd pielea-ți tatuată
    cu numele meu oblic
    o tu cea-nmiresmată
    tu ce mă faci nevolnic
    dar ești un abur toată
    și ne vedem prea rar
    e iar tîrziu și iată
    ‘notăm pe-un pati noir
    (partir c’est mourir )

 


Valeriana heidelbergcement


Gurmand + Raiman caleatargovetilor
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro