1.tu
cînd te faci iar noapte
cînd tainicele-ți curbe
mi se preling în palme
tu
cînd nu mai ai nimică
nici ultimul veștmînt
cînd tot te lasă goală
abia mai respirînd
tu
abia atunci ești vie
pulsînd din mii de stele
lăsînd a mea pustie
și toate cele rele
doar vîntul ce te-adie
tu
înmiresmato din pădurea
ce n-a pătruns-o nime
îmi dai și sărutarea
făr`mată în fărîme
de-mi lasă buza arsă
și lumea fără lume
tu
(uimireo)
- să te iubesc un pic
acum la despărțire
să las mutarea-n plic
să-ți spun așa iubire
că nu ești tu aceea
că pîn` la trandafir
sînt spinii toți aievea
și nu pot să-ți respir
nici sînii tăi cei veșnici
nici coapsele-ți de-argint
nici ochii tăi cei vrednici
nici ultimul veștmînt
ce-ți cade de pe umăr
mă-ntorc iarăși în mine
și anii nu mi-i număr
rămîi în ce ți-e bine
și pîn` la următoarea
rotire de lumină
o să îți fiu uitarea
iar tu doar o străină
(cît de aproape
cît de departe)
- mai ascultăm un cîntec
mai bem un pic de bere
între noi e atîta tăcere
între noi e un pîntec
plin de durere
(rămas)
- ieri
ne uitam
triști
la un tablou
ce înfățișa
un foc uriaș
azi
mă uit
la un desen
ce înfățișează
conturul trupului tău
desenat
cu cărbune
din focul acela
(arderi)
- mamă
mi-e dor
de mine
(despre)