IPOTEZE DE LUCRU – Iulian MAREȘ – Povești de viață

Iulian  MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi, de care îmi amintesc cu mare drag… Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce fac. Este o echipă internațională, iar obiectivul lor este să contribuie „la dezvoltarea economică, culturală și socială a locurilor unde trăim. Vom aplica lecțiile pe care le-am învățat în timp, ne vom folosi de mijloacele de care dispunem în mod firesc și de resursele pe care le putem accesa direct sau cu sprijinul prietenilor noștri, de acum sau de mâine. Considerăm că abordarea „oameni pentru oameni” e cea mai eficientă și că dezvoltarea durabilă pornește de la identificarea corectă a necesităților individuale și colective, dar solicită și punerea în evidență a perspectivei de satisfacere a fiecăreia. Ne propunem să aducem la un loc resurse și mijloace, pe care să le facem accesibile oamenilor orientați către viitor, caracterizați de onestitate și seriozitate, ce sunt interesați de bunăstarea comunităților din care fac parte.” (Ionuț  CRISTACHE)

 

 

 

Nu știam dacă să continuăm sau nu seria, în contextul crizei pe care a generat-o epidemia de Covid-19. Dar, ne-am amintit că, înainte să ne începem dialogul, Cătălina ne-a mărturisit, mai în glumă, mai în serios, că e îngrijorată de perspectiva profesională pe care o are acum, date fiind restricțiile impuse în transportul aerian de persoane. Cuvintele sale ne-au convins să trebuie să mergem înainte și să îi spunem povestea, ca încurajare nu doar pentru ea, ci pentru toți cei puși în dificultate acum, de epidemie și de situația economică dificilă astfel creată.

Următoarele interviuri vor fi dedicate unor oameni ale căror cariere, afaceri sau proiecte antreprenoriale de orice fel sunt acum în pericol, din cauza crizei economice care poate la pachet cu pandemia.

Cătălina Constantinescu este un om obișnuit, dar care tinde să facă foarte bine ceea ce face. La ea, mai întâi a fost dansul profesionist, iar de câțiva ani a început o carieră în aviația comercială. A muncit și muncește mult, iar demn de laudă este că i se pare firesc să fie așa pentru a reuși în viață. Nu în ultimul rând, ea iubește România la modul firesc și concret, fără să facă paradă cu patriotismul pe care îl simte.

 

Iulian Mareș: Ai practicat dansul sportiv timp de 10 ani, dintre care 4 ani ai făcut parte din trupa Andreei Bălan. Ca mențiune, în 2010, ai obținut titlul de campioană națională, la secțiunea „Standard formații”. În mod cert, au fost și anii în care te-ai format ca persoană. Care este câștigul cel mai valoros din această lungă perioadă?

Cătălina Constantinescu: Orice sport te formează și te disciplinează, cred că dansul m-a ajutat să mă cunosc și să înțeleg cine sunt. A fost alegerea mea, nu m-au pus părinții, dimpotrivă, pentru mine a fost ca o evadare din limitele impuse de ei. Părinții mei nu au fost de acord atunci, bunicii au fost cei care m-au încurajat, m-au ajutat cu bani. Este și foarte scump să înveți să dansezi la un astfel de nivel, iar dansul m-a învățat că pot să am alegerile proprii și că, dacă ai pasiune, poți face orice îți dorești.

Iulian Mareș: Ai ridicat o minge la fileu, ai zis că a fost necesar să investești bani în cariera ta de dansatoare profesionistă. Spune-ne dacă ai și câștigat bani din dans…

Cătălina Constantinescu: În perioada în care am făcut parte din trupa Andreei Bălan, da, am câștigat. Pe de altă parte, eu m-am format pe dans sportiv, unde ajungi să scoți bani de la un anumit nivel încolo, iar ca să ajungi la nivelul acesta trebuie să investești foarte mult. Tocmai de aceea eu am lucrat și ca instructor de dans, la Târgoviște, deși eram în perioada masteratului și eram nevoită să fac naveta de la București. În cele din urmă, a trebuit să renunț la grupele de copii cu care lucram aici și mi-a părut foarte rău, dar nu puteam fi în două locuri în același timp, a trebuit să fac o alegere, mai ales că unii profesori de la masterat nu au vrut să mă mai primească la examene. Chiar atunci a apărut oportunitatea să intru în trupa de dans a Andreei Bălan.

Iulian Mareș: Ai plecat din țară în urmă cu patru ani, iar de atunci lucrezi ca însoțitor de zbor, întâi la Ryan Air, ulterior la Norwegian Airlines. Ești unul dintre românii din diaspora și, evident, ai angajator străin. Din punctul tău de vedere, cât de firească sau nefirească e această ipostază, să ai locul de muncă departe de țară, într-o cultură diferită, chiar inevitabil internațională, prin natura ei?

Cătălina Constantinescu: Mi se pare foarte firesc acum, trecerea a fost ușoară, nu știu de ce, înainte să încep să lucrez ca însoțitor de zbor, numai de două ori în viață mersesem cu avionul. De exemplu, anul trecut am venit foarte des acasă și ajunsesem să văd avionul ca pe un autobuz mai dichisit. Pentru generația noastră și generațiile dinainte, cele care au călătorit în străinătate este într-un fel, distanțele se micșorează, atunci când călătorești mai mult, mie așa mi se pare.

Iulian Mareș: Deci, pentru tine nu a fost greu să faci pasul acesta?

Cătălina Constantinescu:  A fost greu… Totuși, am renunțat la un loc de muncă bun, aveam și un al doilea loc de muncă, la o sală în București, dar m-a ajutat faptul că nu era prima oară când plecam în străinătate. În 2011, după ce mi-am terminat licența, am plecat în Marea Britanie. Atunci a fost foarte greu și acolo am făcut munca de jos am făcut baby-sitting pentru patru copii. A fost foarte solicitant, dar a fost și fain, iar mai târziu am constatat că perioada aceea m-a făcut să fiu obișnuită cu plecatul de acasă. Mi-am dorit mereu să mă întorc, căci mi-a plăcut, dar, locuind mai multă vreme acolo și având de-a face cu britanicii, mi-am dat seama și că nu-mi place atât de mult. Acum trăiesc la Roma, acolo am bază.

Iulian Mareș: Totuși, explică-ne cum ai ajuns de la dans sportiv, la aviația comercială?

Cătălina Constantinescu: Nu mă gândisem deloc înainte la un loc de muncă în aviație, nu eram informată asupra domeniului, nu știam că poți începe o astfel de carieră fără o școlarizare de profil, dar s-a întâmplat să văd un anunț, cred că în 2012…

Iulian Mareș: Sunt câteva firme care oferă cursuri de pregătire pentru meseria de însoțitor de zbor.

Cătălina Constantinescu: Acum, da! Acum, au apărut ca ciupercile după ploaie! Dar atunci nu prea erau, cred că doar Școala Superioară de Aviație Civilă oferea ceva, eu am fost atunci la curs de o zi, unde am învățat cum să mă prezint la interviu. Mi-am făcut apoi o documentare, m-am consultat cu oameni care lucrau deja în domeniu și am realizat că îmi place perspectiva. Am strâns niște bani, că la început sunt necesari… Și, pur și simplu, într-o zi am zis: „gata, plec!” Cred că mai mult am vrut să plec, decât neapărat meseria asta, și mi-a ieșit!

Iulian Mareș: Ai avut ceva în prima parte a carierei care ți-a folosit în a doua parte?

Cătălina Constantinescu: Da, dansul m-a ajutat foarte mult, aparițiile pe scenă te învață că poți să depășești orice obstacol. Nu a fost ușor la început, mai ales la Ryan Air, salariul era mic, din el trebuia să plătesc și cursul. De fapt, a trebuit să fiu foarte organizată și foarte disciplinată că să îmi iasă…

Iulian Mareș: Tu ești obișnuită ca oamenii să te privească, după atâția ani de dans, dar și acum, în ipostaza de însoțitor de zbor. Cum îi privești tu pe ei?

Cătălina Constantinescu: Acum îi văd altfel, când eram pe scenă, trebuia să exprim muzica, să arăt caracterul dansului, să comunic cu publicul și să îl cuceresc. Acum e total diferit! Acum vreau ca oamenii să aibă încredere în mine și să știe că pot apela, indiferent de circumstanțe. În primul rând, sunt foarte atentă la siguranță, a lor și a mea. Trebuie să-i privesc și cu o anumită precauție, face parte din cerințele meseriei, unii pot fi sub influența alcoolului sau a drogurilor …

Iulian Mareș: Te irită atunci când pasagerii nu ascultă, când ignoră ceea ce le spui?

Cătălina Constantinescu: Da… În sinea mea, da… Dar în anii aceștia de când zbor am învățat să nu arăt. Mă irită mai ales când ignoră, pentru că tot ceea ce le spun e pentru siguranța lor. Să fiu sinceră, nu mi s-a întâmplat des la compania unde sunt acum, oamenii sunt înțelegători, nu se ridică după aterizare. Dar, dacă aș lucra pe zborurile cu români, cred că aș înnebuni (n.n. râde).

Iulian Mareș: Explorăm în seria noastră de interviuri contribuțiile pe care femeile le au în raport cu societatea. Ca însoțitor de zbor, în mod cert ai o responsabilitate față de pasageri, acesta fiind beneficiul social pe care tu îl oferi prin munca ta. Cum adaugi plus valoare în ceea ce faci? Care e partea din meserie pe care salariul nu o acoperă?

Cătălina Constantinescu: Eu consider că trebuie să îți faci meseria așa cum trebuie, pentru asta sunt plătită, dar cred că vorbim de lucrurile mărunte din timpul zborului, când chiar vrei să ajuți un pasager, nu doar întrebi ceva și treci mai departe. De pildă, sunt persoane în vârstă care au nevoie de mai multă grijă, cum ar fi la completarea unui document, la schimbarea unei cartele de telefon, sunt lucruri mărunte, care însă contează, sunt lucruri pe care eu le consider normale, dar nu toată lumea le face.

Iulian Mareș: Cum vezi România acum? Cum te simți când vii aici, în concedii?

Cătălina Constantinescu: Făcând abstracție de coronavirus, nu? La început, mi-a fost greu, veneam după câteva luni de stat în Londra, unde nu e numai lapte și miere, desigur, că nicăieri nu e numai lapte și miere. Dar, descopeream aici unele atitudini, de exemplu, mi s-a întâmplat la o casă de schimb valutar din aeroportul Otopeni, angajata de acolo a părut foarte deranjată că aveam nevoie să schimb bani, de parcă îmi făcea o favoare. Cred că în România lipsește foarte mult grija față de client, deși am început să văd îmbunătățiri. Eu înțeleg că nu e ușor pentru toată lumea, dar e supărător când ai de-a face cu astfel de atitudini.

Iulian Mareș: Te mai simți acasă în România? Sau „acasă” e la Roma, unde trăiești de câțiva ani?

Cătălina Constantinescu: Anul trecut am venit foarte des, cred că în fiecare lună. Dar, dincolo de asta, mie îmi place România și vin cu drag. Eu nu am plecat din țară că voiam să plec neapărat sau că nu mai voiam să văd România! Am vrut să văd și altceva, am vrut să plec și pentru un loc de muncă bun, pentru că aici nu am găsit. Sunt mândră când le spun oamenilor din ce țară vin, deși alții nu spun, le povestesc străinilor că România e frumoasă, că avem munți, deltă, mare, le recomand să viziteze. Atunci când plec, mi se face dor de toate de aici. Când eram acasă, cred că mâncam o dată, de două ori pe an cârnați sau carne la garniță, acum aș mânca tot timpul, cu mămăligă. Am învățat să gătesc și sarmale, ca să pot să îmi fac singură. Vorbesc de sentimentul acela, nu știu, cred că cel mai mult contribuie amintirile din copilărie, nu știu dacă România aceea, din copilărie, e cea mai bună, dar asta suntem…

Iulian Mareș: E România din noi, din fiecare…

Cătălina Constantinescu: Da, sunt româncă și asta o să fiu toată viața …

Iulian Mareș: Sub aspect profesional, dar și reflectat în viața personală, aspiri către o următoare etapă sau îți este bine unde ești în prezent?

Cătălina Constantinescu: Încă o dată, cu excepția situației generate de coronavirus, că nu e bine deloc… Da, îmi place ceea ce fac, e ok și salariul, îmi doresc să cresc în carieră, eu fusesem promovată la Londra, dar atunci când am fost mutată la Roma, nu s-a mai ținut cont de asta, dar în fine, îmi doresc să devin instructor și să îi învăț și pe ceilalți că meseria asta poate să facă diferența în vacanța unui om. Chiar eu am avut o astfel de situație, când am fost chemată la zbor și am avut la dispoziție extrem de puțin timp, numai zece minute să fac bagajele pentru zece zile, iar când am ajuns la aeroport a fost cât pe aici să pierd cursa, dacă nu aș fi fost ajutată de către cei de la biroul de check-in.

Iulian Mareș: Cum resimți trecerea anilor, ținând cont că acum zbori foarte des? Mai repede sau mai încet, mai greu sau mai ușor? Cum s-au schimbat ritmul și stilul tău de viață?

Cătălina Constantinescu: Am un haos total în program, a trebuit să mă adaptez foarte bine și să învăț ce e bine pentru corpul meu, mai ales că eu fac curse lungi, majoritatea către SUA, schimb fusurile orare. Am învățat să dorm atunci când trebuie, nu neapărat când simt eu să dorm. Totul pleacă de la psihic, dacă toate lucrurile astea te enervează, nu ești făcut pentru așa ceva, trebuie să fii foarte adaptabil. Iar tehnologia te „ajută” foarte mult, cu ghilimele, desigur, să simți că timpul trece foarte repede, dar nu sunt doar eu în situația asta. Eu simt că timpul trece prea repede…

 

***
Din acest interviu, fiecare va alege să rețină ce dorește. Cătălina Constantinescu este unul dintre milioanele de români care au plecat să muncească în străinătate, deoarece nivelul ei de competență personală și determinarea ce o caracterizează și-au găsit un loc mai bun, de crescut mai departe, în alte locuri decât în România. Noi considerăm că merită cel puțin respectul nostru, iar atitudinile unora de acasă, care îi desconsideră public pe cei plecați, constituie o insultă pentru munca ei și a celor ca ea.

În același timp, Cătălina Constantinescu exemplifică proverbul românesc care spune că „omul sfințește locul” și o spunem nu ca laudă, ci ca pe o constatare. Pentru cei precum ea, nu e deloc nerealistă perspectiva ca într-o zi să revină în România și să dezvolte aici un proiect, în care să investească nu doar bani strânși în străinătate, ci și priceperi și experiență dobândite acolo. Pentru cei asemeni ei, statul român ar trebui să dezvolte politici de valorificare a capitalului uman românesc, oriunde în lume este el, nu prin condiționarea de revenirea în țară.

Statele puternice dezvoltă afaceri pe teritoriul altor state și adesea anumiți oameni sunt instrumentali în acest sens. La urma urmelor, sunt foarte puține companiile românești care au reușit performanțe notabile în străinătate, dar sunt mult mai multe companiile deținute de români și înregistrate în țările de adopție ale acestora. Putem învăța să lucrăm cu acestea, iar beneficiile să fie reciproce.

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro