Iulian MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi. Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce fac. Este o echipă internațională, iar obiectivul lor este să contribuie „la dezvoltarea economică, culturală și socială a locurilor unde trăim. Vom aplica lecțiile pe care le-am învățat în timp, ne vom folosi de mijloacele de care dispunem în mod firesc și de resursele pe care le putem accesa direct sau cu sprijinul prietenilor noștri, de acum sau de mâine. Considerăm că abordarea „oameni pentru oameni” e cea mai eficientă și că dezvoltarea durabilă pornește de la identificarea corectă a necesităților individuale și colective, dar solicită și punerea în evidență a perspectivei de satisfacere a fiecăreia. Ne propunem să aducem la un loc resurse și mijloace, pe care să le facem accesibile oamenilor orientați către viitor, caracterizați de onestitate și seriozitate, ce sunt interesați de bunăstarea comunităților din care fac parte.” Prietenul și colaboratorul nostru, Iulian Mareș, a intrat, cum spune, într-o altă etapă a vieții lui. Îi mulțumim pentru lunga noastră activitate comună, aici, la Gazeta Dâmboviței… (Ionuț CRISTACHE)
In memoriam…
Cu profundă tristețe, anunțăm trecerea în neființa a domnului ambasador Milan Begović, cel care a fost „părintele spiritual” al asociației noastre.
Diplomat de carieră și profesionist desăvârșit, a avut o colaborare strânsă cu România dinainte de anul 1990, dar și ulterior, ultimul său post în străinătate fiind la București, ca ambasador al Muntenegrului, în perioada 2013 – 2017.
Istoria recentă și frământată a Balcanilor a făcut ca Milan Begović să reprezinte în cariera sa de peste 40 de ani, patru state: Iugoslavia, Serbia, Federația Serbia și Muntenegru, iar în final, Muntenegru, după declararea independenței în anul 2006. A îndeplinit misiuni diplomatice pe patru continente, respectiv în state precum Japonia, Elveția, SUA,, Etiopia, România, pe relație bilaterală sau în cadrul unor organizații internaționale. A ocupat inclusiv funcția de ministru adjunct al Afacerilor Externe.
Într-o notă personală, a iubit Iugoslavia până la sfârșitul vieții. La începutul anilor ’90, a fost unul dintre puținii exponenți ai elitei de la Belgrad care au criticat public acțiunile regimului condus de Slobodan Miloșević, anticipând corect că se vor solda cu destrămarea federației iugoslave. Gestul său de verticalitate morală a fost „sancționat” de liderii politici ai Serbiei, care i-au impus ulterior 12 ani de „exil” profesional.
Cei din urmă ani ai carierei i-a dedicat formării unui corp de diplomați profesioniști în cadrul Ministerului muntenegrean al Afacerilor Externe și reprezentării în plan extern al tânărului stat Muntenegru, fiind solicitat în acest sens de către președintele țării, Milo Đukanović.
Transmitem sincere condoleanțe familiei…